 |
Milu OLTEAN
|
Nu-i așa că de atâta ROBOR, proteste în Piața Victoriei, scumpirea gazului, comisii, anchete, talk show-uri cu politicieni bătăuși și decizii aberante, nu se mai vede toamna? Anotimp încercat și cu ploi și cu vânt și cu nițel frig, dar și cu niște culori incredibile. De gusturile toamnei ce să mai zic... ferice de cei care se vor înfrupta din ele mai spre iarnă.
Știți cum e vorba aceea, când te apasă grijile și gândurile tragi puternic aer în piept, faci un pas în spate și stai câteva clipe tu cu tine. Apoi, te uiți în jur, îți aduni gândurile și mergi mai departe. N-are niciun sens să cazi în butoiul cu melancolie sau să te arunci în brațele depresiei când vezi cum un moș milionar american trage cu mitraliera în mulțime în Las Vegas, iar apoi citești că peste puțină vreme în același oraș va avea loc cel mai mare târg de arme din lume. Ce să mai zici de tătucul Trump, care aruncă prosoape de hârtie spre sinistrații din Puerto Rico, certându-i că uraganul a dat peste cap bugetul SUA. Serios că ești mai câștigat dacă dai o tură pe dealurile din jurul orașului, limpezindu-ți gândurile cu neasemuite culori și ascultând frunza cum cade. Ce sens are să te mai încarci cu gânduri negre uitându-te cum s-a ales praful de promisiunile celor cocoțați pe culmile puterii, care acum sunt cu mâna înfiptă până la cot în buzunarele darnicului contribuabil. Vine toamna cu gusturi și culori, dar au grijă mai marii zilei s-o îmbrace și cu scumpiri, tăieri, creșteri și alte promisiuni. Râde sufletul, plânge buzunarul. Magistrații se revoltă, dar dacă nici ei nu mai știu cum e treaba cu doamna aceea cu balanța în mână e cam nasoală situația. Piața Victoriei e sub asediul sindicaliștilor, transportatorii sunt cu mâna pe claxon. Șuieră o țară întreagă, de nu se mai vede toamna deloc. Și e păcat, că nu știm ce pierdem. În anotimpul în care ar trebui să ne bucurăm împreună la cules de roade și să dăm chiot de veselie că ne-a mers bine și că ni se umplu hambarele, noi urlăm la cei care se încăpățânează să facă după cum îi taie capul. Protest și la sănătate și la școală. ROBOR-ul crește ca aluatul la dospit, iar BNR se bagă în schemă decretând fericire pentru posesorii de credite. Cică economic stăm bine, suntem în creștere ca ciupercile după ploaie, dar de văzut se vede doar praful de pe tobă și colbul de pe toate promisiunile aruncate în vânt. Hai, chiar n-are niciun sens să ne creștem tensiunea. Mai câștigați suntem dacă facem un pas în spate și ne umplem nările de toate aromele toamnei. Struguri, prune, nuci, zacuscă, must, gem, gutui... Deja miroase a copilărie și a normalitate. Toamna e despre culori, mirosuri, despre roade și frunze multicolore uscate. Toamna e despre noi și despre cum stăm unii lângă alții, bucurându-ne încă de zile cu soare. Toamna e și despre gusturi ascunse în borcane pentru iarnă, toamna e despre povești și despre o altă lume decât cea a „breaking news”-urilor. Bucurați-vă de toamnă, de restul vom vedea.
