Se sparg bariere de comunicare. Net şi smartphone. Ochii aleargă spasmodic peste titluri şi aleg doar „wow”, „alertă”, „şoc şi groază”. Săgeţi virtuale, moartea pasiunii, mail, YouTube, click, Alt+F4. Referate.ro, Wikipedia, WhatsApp, bloguri şi bloggeri, postaci de serviciu. Alienare cu degetul pe tabletă şi căştile adânc înfundate în urechi.
 |
| Milu OLTEAN |
Ţiuit interminabil în timpane, ritmuri tribale ordonate atent de PC, house la kil şi brăţări fosforescente. Facebook. Sute de mii de vizualizări la clipuri cu retarzi şi emisiuni cu târfe, peştii lor, analfabeţi deghizaţi în oameni de afaceri şi politicieni. Moderatori îmbâcsiţi de cenuşa gândurilor, topoare în cap şi băieţi deştepţi care-şi fac legea după cum au chef. Piaţă, consum, target, rating, acces, media şi multimedia. Servere uriaşe care stochează gunoi virtual, întreaga dejecţie a unei alienări colective. Interfaţă, inch, piraterie. O aparentă artă a comunicării libere, dar condiţionată de curent, parole, provider şi conectare sau conexiune. Se ard distanţele, se maximizează profitul şi se minimizează emoţiile. Cunoaşterea e teleghidată şi ghidată cu mouse. Cine caută, găseşte... dar cine mai are răbdare să caute? Adevărul curge lent asemeni ceasurilor lui Dali din Persistenţa Memoriei şi se deformează în funcţie de cei care-l propagă prin unde filtrate către lume. Adevărul curge ca un drog&roll prin vene şi se preface în ce vrea el. Visare, imgini false, idoli la grămadă. În acest adevărat bâlci al deşertăciunilor ciungii sunt numai buni de scos în faţă şi transformaţi în adevărate modele de urmat. Orbii fac reclamă la ochelari de soare cu lentile sofisticate, iar surzii cântă în cele mai stridente orchestre virtuale. Violatorii de cuvinte scriu cărţi, afonii cântă ode de aducere aminte la violoncele de plastic, dezacordate, iar o hoardă de bântuitori singuratici aplaudă cu frenezie. Artişti fără de mână pictează ţinând pensula băgată de-a dreptul în nas. Masterpiece şi Mastercard. Postări, comment, like la secundă. Prietenii ciudate cuantificate sub numere şi nu prin puterea faptelor. Oameni de zăpadă, suflete de gheaţă, campanii umanitare şi let’s fucking do it things, or Romania. Fotografii cu zâmbete şi soare, veselie, check in la cafeaua de dimineaţă şi la ski, selfie cu istoria şi cu profa de modeling, imagine construită atent cu fiecare click şi dărâmată la cel mai banal examen al vieţii, dat pe bune. Sharing, awesome, drăguţ, deştept, cool, happy, beton. Plastic, zăpadă artificială, silicon şi colagen. Măriri de sâni, micşorări de creiere. Vânare de vânt şi pauză în gânduri. Rânduri, UE, globalizare, drept. Drepturi contra cost. Inteligenţă artificială. „We don't need no thought control”. Control-Alt-Delete. Restart.
„Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco.
