Pericopa evanghelică pe care Hristos ne-o oferă în Evanghelia Duminicii acesteia este legată de chemarea pe care Dumnezeu ne-o face la o cină împărătească, dumnezeiască şi de răspunsul pe care El, Dumnezeu, îl aşteaptă de la noi. Totodată, duminica aceasta este închinată Sfinţilor strămoşi după trup ai Mântuitorului, aducându-ne aminte de întreaga perioadă a aşteptării izbăvirii, prin Naşterea şi Jertfa de pe Golgota a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Autor: ÎPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului
Prin păcat, primii oameni au fost izgoniţi din Rai. Însă, în iubirea Sa nemărginită pentru făptura umană, Dumnezeu, odată cu alungarea lui Adam şi a Evei a hotărât şi izbăvirea lor. Într-adevăr, în Facere, ni se spune că duşmănia dintre femeie şi şarpele-diavol se va încheia cu victoria femeii: „Aceasta îţi va zdrobi capul”. Această biruinţă avea să vină prin Hristos. De aceea, de acum înainte Dumnezeu va pregăti omenirea pentru Întruparea Fiului Său, spre mântuirea neamului omenesc, la „plinirea vremii”. Iar această pregătire a omenirii pentru venirea Mântuitorului Hristos, a lui Mesia, s-a făcut prin legămintele lui Dumnezeu cu omul, prin profeţiile şi prin prefigurările mesianice.
Prin legămintele sale, prin profeţiile şi tipurile mesianice, Vechiul Testament devine „pedagog spre Hristos” (Gal 3, 24), Noul Testament avându-i în el rădăcinile. Sau, cum spune Fericitul Augustin, „Noul Testament în cel Vechi se ascunde. Vechiul se desăvârşeşte în cel Nou”.
Toţi, fără excepţie
La cina pe care ne-o relatează Evanghelia duminica aceasta sunt chemaţi mulţi dintre cei pe care acel „om oarecare” (Lc 14, 16) i-ar fi vrut aproape de el la această bucurie. De aceea el a trimis sluga să le spună celor chemaţi: „Veniţi, că iată, toate sunt gata”. Dincolo de refuzul acestora – atât de fin ironic atins de Mântuitorul, prin cuvintele „ca şi cum ar fi fost înţeleşi“ (Lc 14, 18) –, rămâne drama refuzului. Când te refuză un invitat, doi, e una, dar toţi, fără excepţie, parcă e prea mult. Aici însă e şi taina. Câţi nuntaşi avea omul la cină? Unul – cel cu ogorul, doi – cel cu cinci perechi de boi, al treilea – cel cu femeia.
Cină îmbelşugată
Pentru trei invitaţi, „gazda“ făcuse cină îmbelşugată, de vreme ce la ea pot participa „şi săracii, şi bogaţii, şi orbii şi şchiopii“, adică foarte multă lume. Putem asemăna iconomia acestei pericope cu chemarea la ospăţul Împărăţiei a întregii omeniri, prin poporul lui Israel. Însă el, poporul ales, pierduse „ogorul“ grădinii Raiului, a întârziat la cină. Şi, prin urmare, şchiopii, orbii, betegii, adică toţi ceilalţi, toate celelalte neamuri se umpleau de hrana cerească pe care, de-acum, Hristos o dăruia omenirii.
Pentru că, la aducerea veştii refuzului de către slugă, „mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici!”
Răspuns la chemarea Sa
Să nu fi simţit nimic la această provocare chiar niciunul din cei chemaţi? Niciun suflet să nu-şi fi aflat alinarea în spusele Lui, ale Dumnezeului Care invită, cheamă, îndeamnă, preţuieşte? Ba, mai mult, după ce primul val de chemaţi umple cina, un al doilea val este chemat, din cei care „se-adună de pe lângă garduri“, adică din cei mai de neinvidiat dintre toţi locuitorii unei cetăţi. Acolo, între aceştia, Îşi află odihna Hristos. De ce? Poate tocmai pentru această disponibilitate în a răspunde la chemarea Sa, a Dumnezeului Celui Viu!
Invitaţi de onoare
Mai spune stăpânul Dumnezeu, în finalul Evangheliei de astăzi, un cuvânt foarte greu: „Nici unul din bărbaţii aceia, care au fost chemaţi, nu va gusta din cina Mea”.
Câtă dragoste şi câtă dreptate în Evanghelia aceasta! Hristos ne cheamă la masa Împărăţiei. Pe noi toţi, laolaltă, să ne facă din amărâţii de noi, din orbii, muţii, ologii de zi cu zi invitaţii Săi de onoare, cu care să cineze în Împărăţia Sa cea veşnică.
Sărbătorile Naşterii Domnului sunt din ce în ce mai aproape. În cetatea Betleemului se aude deja acord de colindă. Păstorii, magii, se pregătesc deja pentru a-L primi pe Pruncul Hristos, în inima şi sufletul lor. „Şi încă mai e loc...” în Împărăţia lui Hristos. Să ne apropiem cu bucurie şi dragoste sfântă de El, cât încă ne aşteaptă să Îi fim oaspeţi la cină. Aşa cum suntem, orbi, ologi, şchiopi... Amin!