N-ajunge că îşi dau cu stângul în dreptul când vine vorba să făurească legi pentru popor, n-ajunge că se umplu de penibil făcându-şi veacul liniştiţi în băncile lor fără să fie deranjaţi de vocile celor ce le protestează sub geamuri, nu ajunge nici măcar că ţara arde. Degeaba. Într-o lehamite de ţară, aleşii neamului au 20% reducere la farmacie şi orice medicament, la urgenţă.
 |
| Milu OLTEAN |
Bătaia de joc faţa de neam şi ţară e la ordinea zilei, iar mai-marii timpurilor nu fac niciun fel de abatere de la acest comportament. E greu de înţeles şi de digerat orice fel de veste care coboară din „Olimpul“ zeilor încoronaţi de popor odată la patru ani, veste care parcă de fiecare dată ne lasă cu ochii în soare şi parcă tot mai abitir fluierând a pagubă. Sume forfetare, angajaţi pe şustache la biroul parlamentar, şoferi la scară, telefoane de serviciu, delegaţii aiurea pe glob, secretare focoase, preţuri studenţeşti la cantină, „atenţii“ oficiale de la colaboratorii din teritoriu, influenţă cu trafic cu tot, cazări în cuibuşoare de lux, nu mai înşir toate privilegiile de care se bucură un parlamentar pentru că riscăm să ne crească prea tare tensiunea. Şi nu e bine pentru sănătate. A noastră, nu a lor. Pentru că de a lor s-au şi îngrijit deja, în dulcele stil de sfidare şi huzur, pe care-l rafinează tot mai mult, de la mandat la mandat. Parlamentarii se bucură de serviciile unei farmacii de incintă, în care preţul medicamentelor este cu până la 20% mai ieftin decât în farmaciile obişnuite. Şi dacă asta nu era destul, orice fel de medicament, ce nu este isponibil pe rafturile farmaciei, poate fi adus la cerere, cât ai zice peşte ceva mai gras, adică în maxim 3-4 ore. Nu-i aşa că vă place? Nu-i decât un alt cui bătut în moalele capului sutelor de mii de pensionari care se milogesc pe la farmacii vânând compensate şi o sfidare la adresa tuturor suferinzilor cărora Casele de Asigurări de Sănătate le dau cu tifla când vine vorba de decontat tratamente şi de adus medicamente. Exerciţiul de sfidare e dus la rang de mare artă, mai ales că parlamentarii noştri nu par a avea limite când vine vorba de propria lor bunăstare. Credeţi că se sensibilizează cumva la dramele familiilor care n-au ce să le pună copiilor pe masă, credeţi că-i atinge cumva vreo plângere venită din partea vreunui industriaş care are de recuperat datorii colosale de la stat? Aveţi vreo clipă vaga impresie că au vreun interes să facă ceva concret pentru ţară, să se implice în bunul mers al comunităţilor care i-au ales? E inadmisibil ca într-o ţară legea să se aplice la unii cu sticla, iar la alţii cu paharul. Ce-ar fi dacă ne-am duce cu toţii în audienţă la parlamentarii noştri şi în loc de probleme punctuale, le-am înmâna fiecare o listă cu niscaiva medicamente pe care să ni le aducă acasă, la preţ mai mic? Parcă văd îmbulzeala şi cozile de pe holurile Parlamentului şi vreo minte deşucheată gata să înfiinţeze alte 5-6 farmacii, pentru a elimina aglomeraţia. Tot stau şi mă minunez cât de mare poate fi sfidarea... Sper doar că peste vreun an de zile, când poate se va trezi careva să facă o statistică a medicamentelor eliberate la farmacia Parlamentului, pe primul loc să nu se afle Viagra. Deşi, nu se ştie, poate chiar la capitolul potenţă şi vigoare stau prost aleşii neamului. Mens sana in corpore sano.
