vineri, 13 ianuarie 2017

EDITORIAL | Ninge? Ninge! Ninge...


Noul an a venit cu zăpadă şi ger, spre bucuria televiziunilor care îşi caţără reporterii speciali pe mormane albe şi pun burtiere cu breaking news. Alarmă maximă, alertă, coduri de toate culorile. Aceeaşi stare de vânzoleală bântuie şi pe coridoarele mai marilor zilei, care-şi aranjează păpuşile după lungimea sforii. Să le fie la îndemână. Pare că nu s-a schimbat nimic, iarna vine şi trece, anul cel încă nou se învecheşte şi el. Şi se trece. 


Milu OLTEAN
Ninge... nici nu mai ştii la ce să te uiţi! La oraşele înţepenite sub cuşma albă, la pensionarii care-şi freacă palmele de iluziile promise de Guvern, la micii întreprinzători care-şi fac socotelile cu năduf după creşterea minimului pe economie sau la scandalul cu securişti. Pe bune, că ai de unde alege. Ninge peste ţară şi spre marea bucurie a televiziunilor iarăşi se lasă cu breaking news, cu autorităţi care dorm în bocanci şi cu năpăstuiţi prinşi între nămeţi. Se face aşa o agitaţie cu frig, termometre îngheţate, de parcă n-a mai fost rece niciodată, de parcă Polul Nord s-a mutat la noi şi n-are chef să mai plece acasă. Mereu surprinşi, mereu nemulţumiţi, mereu sub presiune, de parcă destinul ţării depinde de viteza cu care drumarii trag brazde prin nămeţi. Alertă, situaţii stresante şi presate la limită. Iar prin viermuiala asta se ţes intrigi cu găuri în buget şi securişti care toarnă alţi securişti. Se schimbă polii de putere, iar sforarii care ţin hăţurile au nevoie de păpuşi noi, antrenate şi ferchezuite, care să dea din cap aprobator în plen şi să ridice mâna atunci când e nevoie. Nu s-a schimbat nimic. Începutul de an stă sub semnul dezastrelor şi-al mătăuzului, aşa cum e în fiecare an. Dacă nu e zăpadă, sunt Salvările ce nu mai prididesc să care la Urgenţe mâncăii de la Crăciun şi Revelion, dacă e zăpadă avem drumuri blocate, comandamente de urgenţă şi blide cu zamă caldă împărţite creştineşte săracilor. Omniprezentă e tradiţionala îmbulzeală la biduştile cu apă sfinţită, de zici că în sticla aia de plastic juma’ de litru se ascunde nectarul zeilor, înţelepciunea lumilor şi vreun medicament minune. Anul acesta avem intrigi şi jocuri de culise între securişti, mai noi şi mai vechi, care se toarnă unii pe alţii şi orchestrează scandaluri. E niţel hazliu jocul acesta în care fiecare are înregistrări cu fiecare, în care toţi cei care s-au perindat pe la putere au legat frăţii de cruce cu serviciile secrete şi împreună au pus la cale „Marea crăpelniţă”. E ca în filmul lui Marco Ferreri, în care protagoniştii cad într-o orgie hedonistă, în care se înfruptă cu mâncare, băutură şi curve. Nu ştiu la noi cum o fi, dar în film băieţii au mâncat până au crăpat. Mai ninge? Ninge... nici nu mai ştii la ce să te uiţi, nici nu mai ştii ce să-ţi doreşti. Zăpada scârţâie sub picior, căruţa cu sarsanalele noastre scârţâie şi ea din toate încheieturile. Facem tot ce-am făcut de fiecare dată: zăpezi, accidente, îmbulzeală la aghiasmă, înzăpeziţi, schimb de putere, acuze, securişti care demască securişti, alte păpuşi, alţi păpuşari. Facem aşa cum ne-am obişnuit, aşa cum am făcut şi anul trecut, şi acum doi ani şi acum zece ani. Nu schimbăm nimic. Nu îmbunătăţim nimic. Nu vrem să ştim că se poate altfel, că se poate mai bine. Şi apoi stăm şi ne uităm ca proştii că nu merge nimic. Ninge? Ninge! Ninge... Alarmă, alertă, coduri, aceeaşi vânzoleală. Nu s-a schimbat nimic. Să fim sănătoşi şi să ne facem fiecare un an bun, după cum vom putea.