marți, 26 aprilie 2016

Muzeul Municipal Mediaş împlineşte 115 ani de existenţă

Acum 115 ani, Mediaşul făcea primii paşi pentru înfiinţarea unui muzeu, prin implicarea profesorilor Carl Martin Römer şi Ludwig Binder. În mai bine de un secol de existenţă, muzeul a trecut prin multe: a schimbat mai multe denumiri şi sedii, a pierdut şi câştigat colecţii, a avut chiar şi un mecanic auto la conducere, în perioada comunistă, a fost în criză de spaţii, dar a mers înainte. Alături de muzeograful dr. Viorel Ştefu, Monitorul de Mediaş vă propune o incursiune în istoria muzeului.


Autor: Milu OLTEAN 

Ideea de a înfiinţa un muzeu la Mediaş a prins contur în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, plecând de la faptul că Gimnaziul şi Biserica Evanghelică aveau o colecţie de numismatică, obiecte arheologice şi o colecţie legată de ştiinţe naturale, folosite ca material didactic. După 1890, acţiunile de constituire a muzeului se înteţesc şi datorită eforturilor depuse de preotul Carl Martin Römer şi profesorul Ludwig Binder, consideraţi adevăraţii părinţi ai muzeului medieşean. 

Un gând bun

La fel ca şi azi, exista şi atunci o rivalitate între oraşe, iar după ce Sighişoara a inaugurat un muzeu al oraşului în 1899, presiunea ca şi Mediaşul să aibă unul s-a înteţit. Demn de remarcat e că ideea prinde contur şi mai mult decât atât, din 1901 până în 1949 muzeul medieşean apare în presa vremii sub denumirea de „Museum Alt-Mediasch”, adică „Muzeul Mediaşul vechi“. Viaţa culturală în Mediaşul acelor vremi era una efervescentă, fapt care a şi generat de fapt susţinerea ideii de muzeu. „Practic, în 1901 vorbim de un muzeu medieşean aflat la început de drum, care îşi pregătea colecţiile pentru vizitatori, dar care încă nu avea o activitate cu publicul. Perioada 1901-1903, prin preocuparea profesorilor Römer şi Binder, patrimoniul creşte. Se fac achiziţii, donaţii, obiectele se colectează din toată zona. Colecţiile adunate au generat o problemă: lipsa spaţiului. Obiectele care s-au tot adunat erau depozitate în câteva dintre sălile de la Gimnaziul evanghelic”, povesteşte dr. Viorel Ştefu.

Carl Martin Römer

Din uşă-n uşă

Primele campanii de colectare s-au făcut în satele şi comunele din jur, din uşă-n uşă, cu ajutorul preoţilor şi învăţătorilor din capitulul Mediaş. După slujba de duminică, Römer şi Binder băteau satele la pas. Inclusiv în ziarul local s-au făcut anunţuri periodice, în care cei interesaţi să doneze puteau lăsa obiecte la Tipografia Reisenberg, din centru. În perioada 1901-1937, în registrele vechi apar circa 2.000 de obiecte din Mediaş, Zagăr, Şeica Mică, Băgaciu şi multe alte localităţi din jur. Dar şi din străinătate. „Sunt consemnate obiecte de la Viena, Udine, Asiago şi chiar din Mexic. De la Viena s-au trimis nişte pipe. De la Udine şi Asiago sunt obiecte aduse de veterani de război. Au ajuns la Mediaş chiar şi obiecte de la Sarmisegetuza, din judeţul Hunedoara, donaţie de la un medieşean. Trebuie să spunem că existau şi donaţii consistente în bani din partea comunităţii, astfel s-au făcut şi achiziţii. Este consemnată achiziţionarea la preţ sub piaţă a colecţiei de obiecte din cositor, aproape 100 de vase, de la negustorul Karl Rosenauer. Toate obiectele au fost catalogate în colecţia preistorică, istorică, de antichităţi bisericeşti şi etnografică”, continuă Ştefu. 


Inaugurare după război

După 1903, intervine o oarecare frustrare, deoarece nu este găsit un spaţiu de expunere a obiectelor. Comitetul Muzeului, constituit încă din 1902, încearcă inclusiv să cumpere o casă. Planul eşuează. Ideea de a adapta Turnul Pietrarilor la un spaţiu expoziţional pică şi ea. Anii trec, iar pentru prima dată obiectele muzeului se întâlnesc cu publicul în august 1912, în câteva spaţii de la Banca de Economii şi Consemnaţiuni, în clădirea de pe actuala stradă Nicolae Iorga. În acea lună, Mediaşul a organizat Zilele Asociaţiilor Săseşti din Transilvania, iar expoziţia a rămas în spaţiile băncii un an de zile. Din 1912, începe să fie folosită Cartea de Onoare a muzeului, iar primele semnături aparțin pictorului german stabilit la Sibiu, Carl Dörschlag şi ale etnografului Emil Sigerus. „În 1913 colecţiile sunt din nou adăpostite în câteva clase de rezervă ale gimnaziului. În 1914, a izbucnit Primul Război Mondial, în 1918 are loc Marea Unire, vremurile se schimbă, iar în 1922 muzeul intră în custodia Bisericii Evanghelice, moment în care sunt puse la dispoziţie câteva spaţii de la parterul fostei Primării, din curtea Bisericii. Deschiderea oficială a muzeului în acea locaţie are loc în 1 aprilie 1923, acolo unde «Alt-Mediasch» va funcţiona până în 1949”, ne-a spus Ştefu.


Comuniştii au pus muzeul cu taraful 

Din 1948, pe baza unui decret, începe preluarea de către stat a patrimoniului „Museum Alt-Mediasch“, care s-a încheiat în noiembrie 1949. Colecţiile intră sub egida Ateneului Popular Mediaş şi se înfiinţează Muzeul Raional „Nicolae Bălcescu” Mediaş, un nume fără nicio legătură cu oraşul. Instituția se mută în chirie la etajul Casei Morscher, actualul Cafe Bar. Cu o preţuire deosebită pentru cultura locală, noua orânduire înghesuie într-un spaţiu mic, de trei camere, atât muzeul, cât şi biblioteca, alături de orchestra locală şi de taraf. Unele colecţii sunt expuse, altele sunt depozitate în pivniţă sau în pod. Primul director comunist al muzeului este un mecanic auto, pe nume Constantin Coraş. „În 1962, Muzeul primeşte şi Turnul Forkesch, unde va organiza până la începutul anilor ’90 o expoziţie cu tematică istorică. Pentru câţiva ani, Turnul Pietrarilor este dat şi el Muzeului, în 1969, acolo fiind organizată o expoziţie etnografică. Între 1951 și 1960, în mod ciudat, Muzeul Mediaş a avut o filială la Biertan, cu numele de «Ilie Pintilie», după numele unui «ilustru» erou comunist. Din fericire, s-a renunţat, iar piesele au fost aduse la Mediaş”, amintește Viorel Ştefu.


O cale normală

Din 1969, situaţia devine mai bună, odată cu mutarea muzeului în imobilul fostei mănăstiri franciscane, de pe strada Mihai Viteazu, în care funcţionează şi astăzi. Urmează ani în care se înregistrează o creştere constantă a numărului de piese din colecţii, se înfiinţează secţia de ştiinţe naturale, se fac o serie de campanii de achiziţii de obiecte de etnografie. „Cred că a fost o neînţelegere între cineva de la Sibiu şi vreun istoric local, pentru că în perioada 1970-1972, în mod total lipsit de sens, muzeul a purtat titulatura «Muzeul judeţean de artă populară şi ştiinţele naturii», revenindu-se apoi. Din 1982, muzeul primeşte şi imobilul de la nr. 10 de pe actuala stradă Honterus, acolo unde va fi amenajată casa memorială «St.L. Roth». Oricum, după 1969, activitatea a fost intensă, s-au redactat reviste, s-au făcut cercetări arheologice, s-a intrat pe un flux normal de lucru în muzeu”, explică muzeograful. 


Muzeul azi

După 1990, Turnul Forkesch primeşte altă destinaţie, iar din 2004 muzeul revine la statutul de chiriaş, atunci când franciscanii câştigă în instanţă drepturile asupra imobilului. Dar asta nu înseamnă că nu rămâne un etalon pentru comunitate. „Este una dintre cele mai vechi instituţii de cultură din oraş, care a avut continuitate. Am derulat proiecte, avem vizibilitate în comunitate, avem relaţii cu o serie de instituţii de același calibru din ţară. Patrimoniul actual al muzeului cuprinde circa 30.000 de obiecte, în trei secţii: istorie-arheologie, ştiinţe naturale, etnografie şi artă. Printre exponatele noastre «cu greutate» se numără tezaurele dacice descoperite, piesele de breaslă, obiecte de vecinătate, documente, costume populare reprezentative pentru Valea Târnavei Mari, precum şi ceramică săsească de Saschiz. Vorbim de o instituţie bine ancorată în realitatea oraşului, care acoperă destul de bine partea de istorie a Mediaşului. Muzeul, deşi acum într-o mai mică măsură, poate şi are un potenţial foarte mare să devină o carte de vizită a oraşului nostru. E un potenţial care trebuie activat”, consideră muzeograful medieșean.


Multe nume, același muzeu

1901-1949: Museum Alt-Mediasch
1950-1958: Muzeul raional
1958-1967: Muzeul orăşenesc
1967-prezent: Muzeul municipal

Exponate „zburătoare”

În 1957, printr-un decret de stat, peste 4.000 de documente din arhiva Muzeului Mediaş sunt predate Arhivelor Statului. Vorbim de documente emise sau păstrate la Mediaş în anii 1493-1941. În 1967, prin transfer, se iau de la Muzeul Mediaş şi pleacă înspre Muzeul Regional Braşov o serie de exponate deosebite, printre care cupe, medalii, fotografii, diplome, diferite documente aparţinând lui Adolf Haltrich, fondatorul primului club de ciclism din Mediaş în anul 1894. Printre altele, au ajuns la Braşov şi celebrul său velociped. Toate acestea, în condițiile în care se plănuia înfiinţarea unui muzeu al sportului la Brașov, dar care nu s-a mai realizat. Oricum, colecţia Haltrich nu a mai revenit niciodată acasă.