vineri, 6 februarie 2015

Zodia cătuşelor

Să-l vezi pe maestrul bordurilor Videanu încătuşat şi apăsat de griji, să-l vezi pe straşnicul Cocoş plângând cu lacrimi de crocodil în arest, să-l vezi pe Sârbu - generalul generaţiei Pro - cu brăţări de argint trendy la mâini, pe nea Rudel făcut KO şi înşfăcat de mascaţi, s-o vezi pe Nuţica cea blondă trăgând gloanţe oarbe spre cer, cu privirea devastată de spectrul puşcăriei... ce s-a ales de ţara asta?

Milu OLTEAN
A luat-o căruţa la vale şi nici pomeneală să se mai suie careva pe capră să oprească bidiviii din bici. Nu tu hăis, nu tu cea, nici un semn de la marele fost cârmaci al naţiunii, deghizat mai nou în bunic mirositor de pamperşi, nu tu semn de pace de la sasul de la Cotroceni, nu tu linişte, nu tu înţelegere. Căruţa tremură din toate încheieturile, se aude un zornăit strident de cătuşe şi se simte miros de flori de mucegai, de arest. E groasă treaba asta cu procurorii, care pare-se că-s puşi pe treabă mai abitir ca oricând şi pe tras cu praştia-n vrăbiile, până mai ieri hulpave ciugulitoare din bugetul naţiunii. Unde-s bordurile, unde-s vânzările de gaze pe şustache, caii şi flintele? Unde-s genţile Vuitton şi tocurile Gucci, unde-s meleoanele dosite-n conturi cu tot soiul de inginerii financiare marca Pro-ştii şi câştigi, unde-i croşeul fulgerător prin conturile ministerului cu frunza-n brand de ţară, unde-i punguţa cea cu doi bani a cocoşelului, unde-s, Doamne, toate?  Mi se pare că şandramaua se prăbuşeşte încet şi sigur, ca într-un joc prost cu piese de domino aşezate bine unele după altele. E de ajuns s-o atingi pe prima, iar celelalte se prăbuşesc una după alta. Cam aşa stau lucrurile şi la noi, cu sistemul construit în jurul unor şmecheri căţăraţi în funcţii publice şi politice, oameni care la rândul lor au propulsat şi pe alţii şi i-au făcut părtaşi la mizeriile lor. Se pare că a fost de ajuns ca unul să cadă la ananghie şi să fie niţel strâns cu uşa, că a început să toarne. Pe unul pe care-l ştia. Acela a turnat alţi doi, ceilalţi doi alţi trei şi uite aşa, din aproape în aproape se rescrie adevărata hartă a clanurilor şi interlopilor care şi-au bătut joc de ţară şi care ani la rând au căpuşat şi vandalizat banii românilor după bunul plac. În spatele oamenilor stau faptele şi sisteme ingenioase de furat, puse-n aplicare fără niciun fel de remuşcare, pe care procurorii pare-se că încep să le desluşească. Iar căruţa prinde viteză şi merge la vale, de nu se mai opreşte. Ca om normal la cap, nu poţi decât să te îngreţoşezi de toată scârna adunată-n clasa politică, de toată duhoarea pestilenţială care a plutit ani la rând peste băieţii deştepţi, de toată mizeria în care s-au scăldat instituţii şi oameni, laolaltă în slujba unor grupuri de interese care s-au crezut nemuritoare. Mai merită ceva ţara asta, mai are vreo şansă? Stai strâmb şi te gândeşti drept cum o fi funcţionat ţara cu indivizi de teapa celor acum anchetaţi cocoţaţi în funcţii cu răspundere, cu tot soiul de găinari perindaţi prin birourile serviciilor secrete, cu afacerişti slinoşi şi puşi pe căpătuială... Sunt atâtea întrebări. Cine i-a vrut, cine i-a protejat, cine nu-i mai vrea acum, cine-i aduce în faţa legii? A cui e ţara asta, cine are grijă de noi toţi, cine ne vrea binele? Cine mai rămâne în picioare când se opreşte tăvălugul? Căruţa merge la vale şi sper ca toate întrebările să-şi afle răspuns. Intrăm în zodia cătuşelor şi poate într-un fel sau altul lucrurile vor începe să se reaşeze pe un făgaş normal. Grâul trebuie să se cearnă de neghină, ţara are nevoie de oameni noi şi normali, de modele autentice, de fapte. Suntem în stare?