joi, 11 iulie 2019

Publicat la 07:57:00 de

O provocare pentru PwC în 2023: un studiu care să arate câți dintre cei 72% absolvenți de bacalaureat din 2019 s-au angajat în domeniul pentru care s-au pregătit în liceu și facultate | OPINIE


Studiul PwC European Private Business Survey exprimă statistic strigătul disperat al fiecărui angajator: NU GĂSIM PERSONAL CALIFICAT nicăieri în Europa de Est.
Studiul nu relevă cauzele, dar ele sunt de bună seamă un efect al migrației de după 2004, și mai ales 2007, a peste 12 milioane de est europeni către țările din vest. Oamenii de afaceri simt criza forței de muncă încă de acum 5 ani, de când efectele crizei economice începuseră să se stingă, iar ofertelor de job-uri să le răspundă tot mai puțini candidați. Nu-mi aduc aminte de statisticile din 2013-14, dar ne amintim de semnalele de alarmă ale angajatorilor din Cehia, Polonia, Ungaria și mai apoi România, când citeai despre un constructor, hotelier sau industriaș care spunea că nu găsește forță de muncă calificată, lucru care s-a extins și agravat în ultimii 2 ani în care nu găsești forță de muncă de nici un fel. Acum avem cifre pentru România, pierdem analizat 7% din PIB pentru că nu reușim să acoperim deficitul de forță de muncă.

Fără ținte demografice, proiectele „de fitze” de repatriere a românilor plecați, cu tamtam-ul de PR de la lansare, nu au prins cheag, au avut eventual de câștigat din ele doar firmele care le administrau. Așa că să nu ne mai îmbătăm cu apă rece, românii de dincolo nu vor veni înapoi mai devreme de 10 ani, și eventual doar pentru a se retrage la bătrânețe.

Toate țările din Europa de Est se confruntă cu criza serioasă a forței de muncă, dar poate niciunele cu aceeași brutalitate precum Polonia și România, de unde au plecat în vest circa 10 milioane de oameni în total – cei mai buni meseriași erau de altfel în aceste două țări, instalatorul polonez și zugravul român nu mai sunt demult generice peiorative, ci cărți de vizită ale profesionalismului migranților din Europa de Est. Polonia, care are deja convergență pe media UE pe mulți parametri de remunerație și compensare, are proiecte țintite de a-și repatria concetățenii, concentrându-se pe tinerii plecați dincolo, pe care îi tentează cu joburi fără taxe. Și în plus, au avantajul că pot aduce forță de muncă calificată din est, știți de ce? Pentru că se vorbește rusă….

Noi cum pregătim tânăra generație pentru carieră și viață?
– le repetăm obsesiv că dacă nu lucrează în IT și industrii creative și-au ratat cariera;
– ținem acasă 20% dintre ei NEET pe banii părinților;
– îi învățăm că trebuie să aibă cât mai multe facultăți deși știm că îi condamnăm la analfabetism funcțional;
– îi lăudăm pe absolvenții de 10 și ne batem joc de liceele cu promovabilitate scăzută la bacalaureat -“școlile rușinii”??? – când dintre copii de acolo se pot form\ meseriașii de mâine din construcții, industria ospitalității, manufactură.

Și nu în ultimul rând, îl demonizăm în continuare pe “Dorel”, asigurându-ne că viitoarele generații se îndepărtează și mai mult de muncă manuală, de rușine să nu fie asimilați acestui fail din cultura pop.

La presiunea anagajatorilor, au început să activeze școlile în învățământul dual și profesional, probabil cea mai mare reformă durabilă din educație pentru a crea o nouă generație de muncitori calificați. Dar reforma este incompletă, după ce vor fi ultracalificati, absolvenții vor putea pleca la sfârșitul școlii oriunde în vest, adică îi dăm gata pregătiți, cum facem cu medicii, de exemplu.

Ce este de făcut pe termen lung, în afară de statistici? În primul rând trebuie să ne întoarcem fața către enunțuri de bun simț:
– indiferent câtă automatizare, tehnologizare, informatizare, robotizare etc., ar inova locul de muncă, job-urile calificate din manufactură nu vor putea fi niciodată înlocuite;
– industriile construcțiilor, sănătății, divertismentului, ospitalitățîi, fabricării bunurilor de folosință medie și lungă sunt domeniile unde, la noi și în toată lumea, trebuie ridicați muncitori calificați;
– Vestul atrage forță de muncă din Est, și în ultimii 30 de ani această tendința nu a fost nici măcar frânată, darămite reversată;
– acum și în 100 de ani, absolvenții de liceu și facultate de nota 10 vor lucra pentru cei de nota 7.

Sunt enunțuri simple pe care o guvernare înțeleaptă le transformă în politici publice sustenabile. Avem 72% promovabilitate la bacalaureat? Pe mine mă interesează ceilalți 28% pe care să-i calificăm într-o nouă generație de antreprenori și meseriași.

Așa că revin cu solicitarea din titlu, de a ne întâlni cu PwC la o statistică la 4 ani de azi încolo: care este angajabilitatea în domeniul în care și-au luat licența pentru cei 72% absolvenți de bacalaureat din 2019?

Dragoș Damian, CEO Terapia
    Trimite prin e-mail