EDITORIAL | Patrula lui „Şasă cai”

Am citit cu zâmbetul pe buze despre demersul Partidului România Unită (cine-o mai fi şi partidul ăsta?) de înfiinţare a Patrulei lui Vlad Ţepeş, formată din cetăţeni cinstiţi, curaţi şi luptători de K1 pe deasupra, care să sară în apărarea sărmanilor plini de nevoi. N-ar prinde bine şi la noi în oraş o asemenea patrulă, care să ia de la bogaţi şi să dea la săraci, care să vegheze la apărarea bunului public şi să pună braţul la bătaie, în caz de nevoie? I-ar putea spune „Patrula lui Şasă cai”, eventual frumoşi.

E clar că avem înscris în codul genetic haiducia, dansul codrilor şi hăulita pe câmpie, altfel nu-mi explic apucăturile astea de a otrăvi fântânile, de a da foc grânelor şi de a o tuli spre munte. Sau, mă rog, de a hălădui haiduceşte la împărţit dreptate în stânga şi-n dreapta. Cea mai nouă găselniţă vine de la un partid de care, să-mi fie cu iertare, dar n-am auzit, care proclamă la apelul de seară înfiinţarea Patrulei lui Vlad Ţepeş. Bună treabă! Iar patrula asta vrea să fie un fel de pernă la căpătâiul bolnavilor, un fel de proteză la şoldul bătrânilor, un fel de picior de lemn pentru ciungi sau un fel de plasă de siguranţă pentru cei mulţi, goi şi năpăstuiţi. La arme, băieţi, da-ţi-le la gioale şi băgaţi-le minţile în cap tuturor celor care mişcă în front şi batjocoresc avuţia neamului. Adică, de-acum mă gândesc la cetele de cămătari şi clanuri mafiote ce s-or fofila pe după perdele, la miile de funcţionari din instituţiile statului care se vor scăpa pe ei de teama legii celei noi şi drepte,  la medicii care nu vor mai ridica ochii din reţetare şi nu vor mai duce mâna după plic, de teama haiducilor. Nici nu vreau să mă gândesc la frica ce-o să-i încerce pe parlamentari şi oameni politici, pe primari, viceprimari, secretari şi consilieri locali, când s-ar mai deda la dulcegării cu beteşug. Vorba poetului, râul, ramul, toate se vor teme de ceata lui Piţigoi, pardon, Patrula lui Ţepeş. Zău că mă gândesc dacă n-ar prinde şi în burgul nostru o asemenea iniţiativă, numai bună de dat măciuci în toate părţile întru instaurarea ordinii şi dreptăţii. I-ar putea spune chiar Patrula lui Şasă cai, iar haiducii s-ar putea echipa regulamentar în costum tradiţional cu influenţe româneşti-săseşti-ungureşti şi ca să nu supere pe nimeni, cu niscaiva podoabe de la vecinii Mediaşului, de la intrarea în Brateiu. Chiar îmi pare rău că o astfel de patrulă n-a funcţionat mai din vreme, pentru că sunt convins că derapajul consilierilor locali cu afacerea Gos Com ar fi fost evitat, fabrica Vitrometan ar fi fost încă în activitate, Geromedul ar mai fi şi azi în picioare, Podul peste Târnavă ar fi fost deja finalizat, străzile asfaltate şi nivelate, iar pe şanţuri ar fi curs numai lapte şi miere. Başca, n-am mai fi avut niciun fel de probleme, pentru că sub domnia unui slogan de genul “pumnii mei minte nu are”, istoria s-ar fi scris altfel. Cu oase frânte şi capete sparte. Ia să fi bântuit la ceas de seară prin Piaţa Ferdinand o gaşcă de băieţi şi fete cu ghioage la spinare în căutare de trepăduşi şi demolatori de coşuri de gunoi, că ar fi arătat şi oraşul nostru mai altfel. Ia să-i fi întrebat pe unii-alţii aleşi de popor cineva de sănătate şi prosperitate, nu credeţi că ar fi fost altfel? Ba eu cred că da. Din nefericire, glumim cu amar. Mi se pare că la momentul la care e ţărişoara nu mai ajută niciun fel de patrulă. Ţara-i în flăcări, dragă Vodă! Şi n-o mai poate stinge nici Patrula, nici generaţia aşteptată. Nici măcar Ţepeş în persoană.