Mediaşul se clădeşte pe nervii locuitorilor de pe străzi copleşite de borduri, mai marii oraşului sunt vârâţi în procese pe la Tribunal, plouă cu lehamite peste proiecte. Şi-n Sibiu se asfaltează pe ploaie. Ponta gesticulează pe stadion în ritm de ode fierbinţi, Iohannis tace mult şi-ar face. Băsescu are luptele lui cu acoperiţii, Turcescu se descoperă şi invocă divinitatea. România zboară frânt la graniţa dintre vis şi realitate, într-un univers congestionat, murdar şi trist.
 |
| Milu OLTEAN |
Trăiască speranţa, mama ei de oaie stearpă la care ne închinăm ca netoţii de atâta amar de vreme şi căreia în zadar îi căutăm lapte dulce-n ţâţe... Amăgiţi ca nişte copii sărmani, cărora li se vântură pe la nas acadele aromate, aşteptăm izbăvirea şi culegem zi după zi doar praf în ochi. De unde sărăcia mai avem speranţă, habar nu am, deşi tare mă tem că ne tragem mugurii încrederii din energia negativă, care alimentează întreaga Românie psihotică. Suntem de-a valma eroii unui film prost, cu securişti, vampiri energetici ce sug sângele poporului, cu miliardari de carton şi curve deghizate în surori de caritate, copii betegi ce-şi zgâiesc picioarele murdare în show-uri de televiziune, revoluţionari şi contrarevoluţionari fără scop şi cauze. Dejecţii peste dejecţii înveninează zilnic spaţiul public şi nu mai contenesc să admire curul gol al aleşilor neamului şi să proslăvească prostia la nivel de mare artă. Delirul naţiunii ne pune în posturi greu de imaginat şi de suportat, iar în aceste episoade psihotice suntem prinşi cu voie, sau fără voie, prizonieri. Lătrăm la lună, legaţi în cămaşa de forţă şi din când în când ni se administrează duşuri reci. Cresc taxele, cresc impozitele, se scumpeşte gazul, se mai pune o taxa pe ceva... Aşa cum scrie la carte, psihoza descrie starea mentală în care gândirea și percepţia sunt afectate grav. Psihoticii trăiesc halucinații, credințe iluzorii de durată, cum ar fi iluziile paranoide sau grandomaniile, schimbări în structura de personalitate și manifestări de gândire dezorganizată. E sau nu e România psihotică, aşa luată pe de-a-ntregul? Faceţi un inventar cu toate orătăniile din ograda mare numită România şi luaţi rând pe rând, din orice parte, de la mare la munte, de la deal la şes, de la câmp la ce vreţi dumneavoastră. Local, regional şi la nivel naţional înotăm într-o mare depresie, într-o stare vecină cu o nebunie râncedă şi slobodă la gură. Ne place? Ne place, de vreme ce stăm şi înghiţim zi după zi toate mizeriile inventate întru tâmpirea neamului şi scoaterea minţilor din capetele care încă se mai screm să gândească altfel. România e psihotică tare... halucinăm al naibii de mult, iar în acest delir imens marinarii devin preşedinţi, plagiatorii se pregătesc să devină şefi de stat, jurnaliştii se transformă în securişti, securiştii devin moguli, analfabeţii hotărăsc destinele a mii de angajaţi, somnoroşii păsăroi se adună-n Parlament, lupul moralist stă de pază la oile sterpe... Trăiască speranţa, oaia stearpă. Dar numai atât cât, într-un alt episod psihotic, s-o belească şi pe ea şi să-i pună pielea-n băţ.
