„Cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie...“
Autor: ÎPS Laurenţiu STREZA, Mitropolitul Ardealului
Lepădarea de sine nu înseamnă să renunţi la obligaţii. Noi avem obligaţia, în primul rând, de a munci pentru hrana cea de toate zilele. Aceasta e datoria noastră, ca urmare a păcatului strămoşesc, a protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Însă, asumându-ne greutatea aceasta, ne asumăm crucea, lepădându-ne de noi înşine şi luând îndatoririle asupra noastră. A te lepăda de tine însuţi înseamnă a te lăsa de ceea ce este rău pentru tine, şi nu de obligaţiile ce le ai. De păcatele care te fac să devii altul, să devii lacom, iubitor de avuţii, poftitor de ceea ce nu-ţi aparţine, să trăieşti în păcate, în desfătare. Lăsând aceste lucruri la o parte, într-adevăr, reuşeşti să te lepezi de tine, să-ţi iei crucea şi să urmezi lui Hristos. A lua crucea lui Hristos înseamnă a-L recunoaşte pe Hristos ca Mântuitor, ca Dumnezeu, iar crucea a o recunoaşte ca pe un altar de jertfă.
Altarul şi Crucea
Vedeţi, noi avem în bisericile noastre un altar, altarul unde aducem prinosul nostru de jertfă, pâinea şi vinul, pe altar săvârşindu-se Sf. Liturghie, pâinea şi vinul devenind Trupul şi Sângele Domnului Hristos.
Crucea pe care o vedeţi şi care trebuie să existe în fiecare casă este un semn pe care e pictat chipul lui Hristos răstignit. Noi nu separăm crucea de icoană, pentru că dacă crucea e altar de jertfă, înseamnă că ori de câte ori mă rog şi mă însemn cu semnul crucii eu trimit la picioarele crucii lui Hristos toate doleanţele mele, Hristos primind atunci jertfa mea. În al doilea rând, crucea este o armă. În privinţa aceasta avem exemplul din Vechiul Testament, când Goliat a fost lovit de David cu o praştie, după care David i-a tăiat gâtul cu sabia. Sabia a fost păstrată de evrei ca o armă sfântă, pentru că a curmat răul. Noi nu avem nevoie de săbii să ne tăiem între noi pentru că avem această sabie sfântă, care e semnul crucii, iar Goliat este diavolul care seamănă zânzanie, ura între oameni. Crucea este şi o pecete, pentru a ne însemna trupul cu pecetea crucii.
Curajul mărturisirii
Dacă ne-am face mereu semnul crucii am birui pe necredincioşi, pe diavol în primul rând. „Cel ce Mă va mărturisi pe Mine în acest neam sau cel ce se va ruşina de Mine, de cuvintele Mele în acest neam păcătos, şi Eu mă voi ruşina de El înaintea Tatălui Meu din ceruri, mai spune Hristos, Şi cel ce Mă va mărturisi pe Mine şi Eu îl voi mărturisi pe el înaintea Tatălui Meu cel din ceruri“. Cuvintele acestea au fost alese special pentru noi. Atât timp cât vom mărturisi pe Hristos şi Evanghelia Lui din Biserica moşilor şi strămoşilor noştri, şi Fiul lui Dumnezeu ne va mărturisi în faţa Tatălui Ceresc, când vom trece în viaţa cealaltă, iar dacă ne va fi ruşine să-L mărturisim, şi El Se va ruşina de noi în faţa Tatălui Ceresc. Amin.
