Ziua de 10 decembrie a fost una specială pentru pictorul medieşean Grigorie Muntean. Acesta a aniversat 75 de ani. În cei peste 50 ani de activitate, artistul a realizat peste 5.000 de lucrări, răspândite pe tot mapamondul. La ceas aniversar, şi-a pus şi o dorinţă: să fie sănătos şi să poată ţine legătura cât mai mult cu familia sa, plecată în străinătate, măcar prin intermediul internetului.
Autor: Alex PÎNTEA
Sufletul său rămâne mereu tânăr şi neobosit. Departe de a semăna cu stereotipul unui pensionar, Grigorie Muntean nu lipseşte în nicio zi din atelierul său. Pur şi simplu, nu poate sta departe de universul pe care şi l-a făurit. A fost la atelier şi de ziua lui. „Cadourile le-am primit din partea familiei, copiilor mei... Îmi doresc multă sănătate şi măcar pe internet să îi văd pe cei care nu au putut veni la întrunirea noastră de familie. Forţă nu mai am prea multă, dar timpul liber trebuie să mi-l ocup cu ce fac mai bine – «comit greşeli» în artă plastică. Nu pot să nu trec în fiecare zi pe la atelier, pentru că îl doream de zeci de ani“, a mărturisit Muntean, pentru cititorii Monitorului de Mediaş.
A început în copilărie
Medieşean get-beget, Grigorie Muntean s-a îndrăgostit de pictură încă din copilărie. A crescut în cartierul Moşnei, acolo unde îl privea zilnic pe un pictor lucrând. „Locuiam undeva în vecinătatea actualei şcoli nr. 2, în zona străzii Mărăşeşti, şi pe acolo îşi făcea veacul unul, Ghica Limbăşan. Un şpriţar, dar un pictor foarte talentat. Stăteam ore în şir lângă el să-l văd cum lucrează. La un moment dat, mi-a dat o coală de hârtie şi culori şi mi-a spus să fac şi eu ce face el. Acolo a început totul“, dezvăluie artistul.
Şi-a urmat pasiunea
Părinţii l-au îndemnat spre o meserie mai cu picioarele pe pământ, însă Muntean a preferat să-şi ia soarta în propriile mâini. A studiat la Sibiu, apoi la Bucureşti, iar în anul 1961 a avut prima sa expoziţie personală. „După ce am făcut şapte clase şi încă una la Liceul «Stephan Ludwig Roth», tata m-a trimis să învăţ meserie. Voia să devin mecanic auto şi chiar am început să lucrez în meserie, la Independenţa Sibiu. M-am înţeles cu maistrul din secţie şi m-a lăsat să lucrez numai noaptea. Aşa am avut timp şi să pictez şi să urmez Şcoala Medie de Arte Plastice din Sibiu. După ce am terminat liceul, m-am dus la o şcoală de arte postliceală la Bucureşti. În 1961 am avut prima expoziţie personală, la Sala 1 Mai din Mediaş. Tata n-a venit la expoziţie, deşi pot spune că am avut succes cu cele patru portrete în ulei, 25 de acuarele, 18 lucrări de grafică şi 31 de caricaturi. Aşa a fost să fie...“, povesteşte el, cu amintirea limpede de parcă ar fi fost ieri.
Portofoliu impresionant
Pictura a devenit încet, dar sigur, un modus vivendi. Grigorie Muntean s-a alăturat Uniunii Artiştilor Plastici filiala Sibiu şi a avut expoziţii personale şi de grup în toată ţara. După 1989, tablourile sale au fost expuse în galeriile de artă din Mannheim (Germania), la Sopron (Ungaria), dar au trecut şi Oceanul, pentru a fi admirate în Galeriile „Inter Pallas“ din Montreal (Canada). În cele peste cinci decenii petrecute în slujba artei, medieşeanul a primit numeroase premii, a participat la ateliere de creaţie, simpozioane, tabere de creaţie şi a semnat peste 5.000 de lucrări. „Aşa, la o simplă socoteală, cred că am pictat minim 5.000 de tablouri în mai bine de jumătate de veac de carieră. Am lucrări în colecţii private sau de stat în Ungaria, Grecia, Germania, SUA, Canada şi multe alte ţări“, se mândreşte el.
A trecut prin toate stilurile
De la impresionism şi până la abstract, Muntean a încercat să aducă întotdeauna ceva nou în arta sa. Pentru el, să fii artist înseamnă să experimentezi. „Nu m-am temut niciodată să experimentez, am căutat totdeauna drumuri noi. Cunosc pictori care fac aceleaşi lucruri pe care le făceau acum zeci de ani. N-au schimbat nimic, nu se vede niciun element nou. Eu n-aş putea face aşa. Pentru mine, vocaţia unui artist stă tocmai în puterea de a experimenta. De aceea, nu m-am plafonat niciodată într-un stil, am plecat de la impresionism şi am ajuns la abstract. Chiar şi când am pictat artă naivă, am ţinut să o combin cu ceva, astfel încât să aibă o notă personală“, explică veteranul penelului.
„N-am timp să mă plictisesc!“
În urmă cu mai bine de un deceniu, Grigorie Muntean şi-a amenajat propriul atelier de creaţie pe strada Johannes Honterus. Mai mult, a început să-i înveţe şi pe alţii tainele culorilor. „A fost o obligaţie morală de a le împărtăşi şi altora din cunoştinţele pe care le-am acumulat în timp, aşa că am pus bazele «Art Group», în care de-a lungul anilor am avut mai bine de 600 de ucenici. Nu toţi au vrut să facă performanţă, mulţi au venit din pasiune. Cine a avut talent a rămas, cine nu, şi-a văzut de drum. Sunt mândru că 39 dintre elevii care mi-au trecut prin mână au intrat la facultăţi de profil, la licee de artă... Pe de altă parte, în fiecare an facem cel puţin o expoziţie de grup, în care majoritatea ucenicilor îşi expun lucrările, iar pentru unii dintre ei pregătim expoziţii personale. N-am timp să mă plictisesc! Mă uit în urmă şi nu pot să spun că am vreun regret. Toate s-au aşezat aşa cum trebuie“, conchide maestrul.
