A avea dinţi drepţi este important nu numai pentru felul în care arătăm. Dinţii care nu stau drepţi sunt înghesuiţi şi ies din linia normală a arcadelor, afectează modul în care o persoană mestecă, vorbeşte sau zâmbeşte.
Din cauza spaţiilor dintre dinţi este mult mai greu să te speli pe dinţi şi, ca urmare, eşti mai predispus la carii. Această anomalie a dinţilor este numită de specialişti malocluzie, ceea ce înseamnă o deviaţie de la ocluzia normală a dinţilor, de obicei asociată cu dezvoltarea anormală a maxilarelor. Dacă este severă, se poate rezolva prin chirurgie. În unele cazuri, dinţii distanţaţi sau înghesuiţi pot să afecteze modul în care se poziţionează maxilarele şi mai pot cauza dureri şi disconfort. Dacă vrei să îţi corectezi dinţii, atunci trebuie să urmezi un tratament ortodontic. Astfel de tratamente implică aplicarea unei presiuni uşoare asupra dinţilor în creştere sau care deja au crescut, prin fixarea unui aparat dentar. Ortodonţia este o specialitate a stomatologiei care se ocupă cu studiul anomaliilor dento-maxilare şi tratamentul lor ortodontic. Specialistul ortodont este acel specialist stomatolog care corectează astfel de anomalii şi care îţi îmbunătăţeşte zâmbetul prin folosirea diferitelor tipuri de aparate dentare. Principalul factor care determină această anomalie este ereditatea. Multe deviaţii de la ocluzia normală a dinţilor sunt moştenite. În plus, când sunt mici, copiii tind să dezvolte diferite obiceiuri, cum ar fi suptul degetului sau al buzelor. Dacă micuţul suge degetul până la vîrsta de doi ani nu înseamnă în general că şi ocluzia dinţilor va avea de suferit. Dacă, însă, obiceiul continuă chiar şi după ce a împlinit patru ani, atunci părintele ar trebui să se îngrijoreze. Alţi factori ar mai putea fi folosirea suzetelor (copilul e posibil să dezvolte o astfel de anomalie a dinţilor dacă a folosit pentru o lungă perioadă de timp suzeta); rănile (diferite cazuri din copilărie care au condus la rănirea dinţilor pot cauza anomalii ale acestora) şi de asemenea, unele răni ale gingiilor sau carii. Medicul trebuie chemat neapărat atunci când dinţii copilului tău întârzie să apară, chiar după primul an de viaţă. În mod normal, dinţii de lapte încep să apară după primele 5-7 luni de viaţă. Este motiv de îngrijorare şi dacă dintele de lapte a căzut, iar dintele permanent întârzie să apară. Trebuie să te sfătuieşti cu doctorul şi în cazul în care dinţii permanenţi îi apar copilului, dar sunt mult prea apropiaţi unul de altul sau, dimpotrivă, prea depărtaţi. În mod normal, dinţii de pe maxilarul superior ar trebui să fie mai în faţă comparativ cu cei de jos. În cazul în care dinţii de jos sunt mai în faţă, ar trebui să te prezinţi la specialist cu copilul. Prezintă-te la medic şi dacă între dinţii de sus şi cei de jos ai copilului, în momentul în care încearcă să îi „lipească“, există un spaţiu.
