Pe unde-o fi căzut galbena frunză a turismului românesc numai Dumnezeu ştie. Că de picat sigur a picat, că ni se văd toate cele, în bătaia soarelui sau sub clar de lună. Hăituiţi între macarale ruginite şi autostrăzi cu termen de finalizare nedefinit, zburdăm spre munte sau mare, fără să ne mai pese decât de viitoarele clipe de relaxare. Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...
 |
| Milu OLTEAN |
Încă o vacanţă, alte campanii media despre afacerişti din turism obişnuiţi să dea ţepe şi servicii proaste, alte instituţii cu verificări. La spartul târgului, aş putea pune pariu că n-o să alegem decât praful de pe tobă. Caravana trece şi românii trec graniţa, parcă tot mai mulţi de la an la an, spre bulgari, greci, turci şi alte popoare ce ştiu să-ţi ia banul, zâmbind. Ai noştri şi banii ţi-i iau cu înjurături şi scrâşnet de furie ca veşnica apă rece de la duş. Turismul de masă se face cu ploşniţe, pliante cu termenul de valabilitate depăşit şi oameni care au doar poftă de a te despuia de bani fără să-ţi ofere nimic. “România frumoasă” s-a convertit într-o vreme sub frunza atrăgătoare de turişti, dar e aşa de greu să aduci oameni în vizită atâta timp cât nu le dai decât frumuseţea unor peisaje încă sălbatice sau a unor locuri deosebite! Deltă, plaje încă virgine, păduri stufoase, poteci de munte, câmpuri aurii nesfârşite prin care se zăresc ţărani osteniţi, lapte proaspăt muls, slănină cu ceapă, castele odată pline de farmec, dar astăzi în ruine, mănăstiri, locuri pline de suflet... Teoretic, am avea cu ce. Unora le e de ajuns, alţii, obişnuiţi cu un minim de confort, dau bir cu fugiţii la primul hotel cu păianjeni pe la colţul camerei. Sau clachează în faţa primului chelner impertinent, care strecoară data şi ora în cifrele notei de plată. Pe munţi bântuie prin tufe conaţionali înarmaţi cu pungi, pe care-i regăseşti mai apoi în toate parcările cu mure, ciuperci şi zmeură. Apropo. “Zmeurica de la mare face bine la bronzare”, strigă meseriaşii pe toate plajele litoralului, în timp ce alţii vântură melci lăcuiţi şi coliere de perle inutile. Suvenirurile nu sunt autentice şi sunt dominate de produse ieftine, căţeluşi de pluş cu inimioară pe care scrie “I love Romania”, iar pe dos “Made in China” şi alte grozăvii. La vânzoleala asta punem drumurile, aglomeraţia, şantierele pustii, iar peste toate, marea de impostori, iliciţi şi profitori aciuaţi cu de-a sila în branşa serviciilor în turism. E dată naibii toată afacerea asta a celor care n-au pic de respect pentru cei care strâng un an de zile bani pentru o vacanţă de-o săptămână, dar statul tace şi nu face. Sau face, stând. Strategie, dezvoltare, sprijin pentru cei care-şi văd de treabă, promovare deşteaptă, toate acestea sunt în portofoliul întortocheatului Minister pentru IMM, Mediu de Afaceri şi Turism. Ce futurist sună acest nume! Mai e mult până departe, frunza a căzut demult şi alte mlădiţe nici că se văd sub încrengătura de cumetrii şi afacerişti puşi pe căpătuială. Criza nu-i o scuză, vecinii noştri se descurcă chiar şi în vremuri grele mai bine decât noi. Alte metehne avem noi. Aşternem tăceri şi o cale lungă până la un turism apropiat de normal, cu norme, reguli, legi şi mai ales cu oameni dedicaţi. Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... bucuraţi-vă de rai pe oriunde mergeţi, pentru că sunt destui cei care ne întristează!
