duminică, 18 martie 2012

Publicat la 3/18/2012 06:13:00 p.m. de Redacţie

Exemplul japonez

Am văzut mai multe imagini din Japonia la un an de zile de la evenimentele care au zdruncinat ţara şi am rămas mut de uimire în faţa forţei de regenerare a naţiunii nipone. Greu de crezut că şoselele au renăscut ca prin minune, că spaţiile verzi strălucesc de curăţenie şi prospeţime, că toate aşchiile care au sărit din oasele oraşelor şi satelor au fost curăţate, iar rănile supurânde au fost dezinfectate şi s-au cicatrizat încet, încet.

Podurile dintre oraşe s-au reclădit după chipul şi asemănarea podurilor dintre sufletele celor rămaşi, iar viaţa a reintrat în matca ei ancestrală. Pe chipul unei naţiuni, pe care n-a încovoiat-o urgia, nu înfloreşte încă zâmbetul, pentru că sunt prea multe lacrimile care-i plâng încă pe cei duşi, dar se zăreşte optimismul şi încrederea. Sufletul naţiunii nu s-a clintit în faţa forţelor naturii dezlănţuite, a încasat lovitura în plin, dar mai apoi s-a întărit şi a dictat renaşterea. Asemeni păsării Phoenix, Japonia renaşte din propria cenuşă, iar imaginile de azi din ţara soarelui răsare nu lasă loc de prea multe comentarii. Japonia respiră un aer curat şi lasă în urmă amintirea norilor de fum, reclădind speranţă odată cu şosele şi case.
N-ar strica să ne uităm peste gard şi în curtea altora şi să învăţăm ce înseamnă solidaritatea şi încrederea, dar mai ales ce înseamnă spiritul unei naţiuni. Pentru că, e clar, Japonia ştie mai bine drumul către normalitate. (Milu OLTEAN)

Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
    Trimite prin e-mail