vineri, 30 septembrie 2016

Publicat la 06:30:00 de Redacţie

Gyuri, te-ai întors prea devreme acasă!


„Turneul“ vieții lui Ioan Gyuri Pascu a început la Agnita, pe 31 august 1961, și se încheie astăzi, tot aici, însă printre lacrimi. Cel mai modest „superstar“ al zilelor noastre nu a uitat niciodată începuturile sale. A iubit muzica. A iubit viața. A iubit... Cu o pasiune care l-a mistuit de tot. Plecat dintre noi la doar 55 de ani, Gyuri se va odihni în eternitate în cimitirul orașului lui natal, alături de părinții și sora sa. Artistul a fost întâmpinat cu aplauze, la sosirea cortegiului funerar în Agnita. Cei care l-au iubit îl vor conduce azi pe ultimul drum.

Actorul și muzicianul Ioan Gyuri Pascu a murit luni dimineață. Trupul neînsuflețit a fost adus miercuri seară la Agnita, urmând ca înmormântarea să aibă loc azi, la ora 12.00, în cimitirul bisericii evanghelice din oraș.

Gyuri a cântat ultima oară la Mediaș în decembrie 2015, la „Mediaș - Cetate Seculară”

„Să vă ferească Dumnezeu de neiubire!“

Gyuri rămâne pentru totdeauna legat de Mediaș, unde și-a început cariera artistică. Ultima sa prezență în fața publicului medieșean a fost în decembrie, anul trecut, când cântărețul a fost președintele juriului la Festivalul Concurs de Muzică Folk „Mediaș - Cetate Seculară”, unde a susținut și un concert. „Să vă ferească Dumnezeu de neiubire!“, le-a spus el celor care-au venit să-l revadă, fără să știe că va fi pentru ultima oară.

Începuturile la Mediaș

Gyuri s-a născut la 31 august 1961, la Agnita, și este cetățean de onoare al orașului natal. Înainte de a se alătura celor de la Divertis, în 1987, e bine de știut că a debutat în 1978, în trupa „Trandafirii Negri”, din Mediaș - vocal și chitară ritmică. „Era o formație a Clubului Tineretului. Erau doi gemeni, frații Moldovan; la bas - Septimiu, care acum face agricultură în județul Satu Mare; Horia - din păcate a murit foarte devreme, la 23 de ani, a avut o boală foarte ciudată; am avut mai mulți toboșari, doi erau de bază, era Gigi Călburean, Juchi - la care nu-i mai știu numele adevărat, a făcut școala de muzică la Sibiu; și cu Benescu Nicolae, care-i în Spania. Ei trei au fost la tobe. Viorel Dobra la chitară și eu eram chitara a doua și vocal. La fete erau Nela Cârstea (Elena Cârstea - n.red.), Sanda Cârstea, sora ei, și Camelia Zoltan, pe care o cheamă Duca acum și este la Râșnov acum, are un cabinet de cosmetică, dar mai și cântă. Din '78 până în '80 am cântat cu ei. În '78 au venit, de 1 Mai, cei doi frați gemeni, pe la Agnita. Eram cu cortul, cu niște colegi, și m-au auzit, așa, cu chitara cântând și au zis: «Nu vrei să vii, că avem o formație la Mediaș?». Și am zis că vin, că oricum la Agnita tot mă străduiam eu să fac o formație, dar nu puteam, și eu nu știam încă prea bine să cânt nici la chitară, începusem de doi ani să cânt. Când am ajuns la Mediaș, la club, am întrebat unde-i sala de repetiție și când am auzit cum cântau alea trei voci, am vrut să plec acasă. Am zis: «Ce caut eu aici? Măi, ficiori, eu nu știu să cânt așa, mă!». Și au zis: «Nu, nu, că știi»... Probabil au simțit ei ceva... Am avut un șoc, pentru că cântau așa de bine, în capul meu de licean cântau mai bine decât ABBA cu vocile. S-a și dovedit. Sanda era altistă, Elena mai sus, un fel de mezzosoprană, și Camelia Duca soprană, se ducea până sus. Ne trimiteau în taberele naționale de sport și în '80, când eu a trebuit să plec în armată, am terminat școala, am făcut o hârtie că, în momentul în care ne întâlnim, refacem formația. Și până la urmă nu s-au întâmplat. Cred că mai au băieții hârtia. Au fost niște ani minunați, am învățat de la ei mult să cânt“, își amintea Gyuri într-un interviu din vara trecută.

În anii liceului, Gyuri Pascu făcea naveta la Mediaș pentru a cânta alături de „Trandafirii Negri“, care l-au inițiat cu adevărat în muzică | foto: arhiva personală Gheorghe Călburean

Bătaie ca-n America la concertele din împrejurimile Mediașului

Trupa din care făcea parte Gyuri cânta foarte mult nu doar în Mediaș, ci și pe la Ațel, Blăjel sau Brateiu, pe la baluri sătești sau chiar la nunți. „La Blăjel cântam cel mai des la bal, că acolo aveau rude Septimiu și Horia, dar am cântat și la Brateiu o dată. Mamă, mamă! La Brateiu îmi era groază, că erau unii care se îmbătau spre dimineață și ne-au aruncat boxele pe geam, că era la etajul căminului cultural. S-au enervat ăia spre dimineață, când voiau ei să se mai bată, și ne-au aruncat boxele. Odată, așteptam mașina să ne ducă la Mediaș, pe la 4-5 dimineața, când s-a gătat balul de Crăciun, eu am adormit pe lângă sobă și la un moment dat aud o muzică, niște zgomote pe deasupra capului. Deschid ochii. Zburau rânduri de scaune! Horică, colegul nostru de la clape, cânta «Oh, Susanna!» și ăia se băteau undeva în cerc și ieșeau și își dădeau pumni cu ăilalți și când se oprea ăsta, ziceau: «Cântă, bă!». Ca-n America! Scaunele erau prinse la căminul cultural cu niște bare de lemn dedesubt și nu puteai să iei un singur scaun, se rupeau rânduri, luau rândul de scaune și aruncau“, se amuza artistul, la mai bine de trei decenii de atunci.

Monica ANGHEL | cântăreață: „Era un om special, un artist aparte. Avea un suflet de copil, avea nevoie de multă dragoste, de oameni sinceri și deschiși lângă el, cărora să le ofere și el dragostea lui, dar să și primească. Era un om foarte sensibil. Dumnezeu să-l odihnească!”

Atmosferă la Clubul Tineretului

„La Clubul Tineretului era senzațional, că aveau scule“, își amintea întotdeauna Gyuri Pascu despre începuturile sale în muzică, atât de strâns legate de Mediaș. „Erau scule ungurești, BAG-uri, Vermona, erau niște scule de voce, foarte bune și erau atât de rezistente că le-au aruncat la Brateiu și nu s-au stricat. Era fain. Jucam și biliard acolo și era o atmosferă frumoasă. Era dl. Chețan, un fel de metodist, dl. Pleșca, directorul, și era un domn metodist cu ochelari groși, Tibi, și un domn șofer care ne tot ducea în tabere cu autocarul. Eu la Agnita începusem să învăț singur, dintr-o metodă de chitară, și era un tip la Clubul Tineretului din Agnita care mi se părea că cântă extraordinar la chitară și după două luni mi-am dat seama că eu pot cânta ca ăla, dar aia înseamnă foarte puțin. Și când am venit și l-am văzut pe Viorel cum cântă cu chitara, mă uitam ca la cioroiul din nuc. Ascultam eu acasă ceva muzică, dar aici, când am venit, cântau «Child in Time», «July Morning», eu nu știam ce-i aia Led Zeppellin. Eu știam niște trupe românești care-mi plăceau. În Agnita numai de la radio te puteai culturaliza. A fost primul contact într-adevăr cu muzica, cu cultura și cu oameni care știau să cânte, care au făcut muzică. La Păltiniș cânta trupa Acustic, dincolo, la hotel, cânta Dinamicul, era o trupă minunată și la Târnava... când m-am dus și cântau «Hotel California» la Târnava, în restaurant, impecabil, cu tot solo-ul, ne uitam... Era muzică în Mediaș! La 40.000 de locuitori erau muzicieni foarte buni. Eu aici, la Mediaș, am învățat toată baza mea și n-o să uit niciodată. Mi-a prins bine Mediașul!“, spunea el, în același interviu publicat în Monitorul de Mediaș în 2015.

„La Mediaș, am învățat toată baza mea și n-o să uit niciodată“, recunoștea, cu zâmbetul pe buze, Ioan Gyuri Pascu

    Trimite prin e-mail