joi, 28 aprilie 2016

INTERVIU | Mariana Anghel, cântăreaţa care a făcut celebre pricesnele în lume: "Românii să nu uite că Dumnezeu îi ia în braţe"


Interpreta de muzică populară Mariana Anghel este unică prin faptul că a reuşit să facă celebre în toată ţara şi în lume pricesnele, acele cântări bisericeşti introduse la finalul Liturghiei, duminica, când preoţii împărtăşesc. De şapte ani, prin turneul naţional "Hristos a înviat!", Mariana Anghel, Ionuţ Fulea şi Dorel Vişan reuşesc să "tragă" un clopoţel în conştiinţa românilor de pretutindeni.

Într-un interviu acordat Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, Mariana Anghel dezvăluie ce întâmplare minunată a făcut ca să trăiască cu adevărat drumul lui Iisus de la intrarea în Ierusalim şi până la Înviere. 
Distinsă cu Ordinul "Sfântului Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei", Mariana Anghel a creat un curent. Practic, pricesnele au ajuns din bisericile din Ardeal în Oltenia şi Moldova şi acum sunt cântate de interpreţii de folclor şi studenţii şi absolvenţii facultăţilor de Teologie şi în lăcaşuri de cult, dar şi pe scenele lumii. Românii nu trebuie să uite că acasă este în propriul suflet, acolo unde Dumnezeu îi ia în braţe şi îi ocroteşte când le este mai greu. 

Ce drum au parcurs pricesnele din bisericile din Transilvania către cele din restul României şi pe scenele din toată lumea către sufletele românilor? 

Mariana Anghel: Pricesnele fac parte din creaţia oamenilor din satele transilvănene şi această creaţie a fost ulterior acceptată şi introdusă de preoţi, la terminarea Slujbei de Liturghie, duminica. Priceasna este o creaţie religioasă făcută de cantor şi de oamenii satului. Tematica este una largă. Eu am reuşit să pun cap la cap aceste cântări ca să formeze o poveste, de la intrarea lui Iisus în Ierusalim până la Înviere. Sau sunt anumite pricesne care sunt ca nişte pilde, un cuvânt de învăţătură cântat. 

De ce au nevoie românii de peste tot de aceste pricesne pe care le-aţi făcut celebre? 

Mariana Anghel: Oamenii au nevoie de priceasnă. Mare nevoie. Au nevoie de noi să le amintim că Dumnezeu există. Prin priceasnă tragem câteva semnale de alarmă. Ca un clopoţel. Când sună clopoţelul, te trezeşti un pic. Şi când sunt cel mai bucuroşi, românii măcar o secundă să se gândească la Dumnezeu. 


E un format anume cel pe care l-aţi ales dumneavoastră să îl aduceţi în atenţia publicului? 

Mariana Anghel: Formatul pe care eu l-am făcut în urmă cu şapte ani a început cu Dorel Vişan. Eu cântam pricesne şi îmi doream să le fac cunoscute. Noi practic am venit ca un curent. Înainte de a le cânta noi în turneu, se cânta priceasna, dar nu luase amploare. Acum găsim pricesne cântate în toate zonele ţării. Când am pornit eu turneul, oameni din Oltenia sau din Moldova nu ştiau ce e aceea priceasnă, pentru că în zona Olteniei şi în zona mănăstirilor din Moldova se cânta muzica psaltică, muzica veche bizantină. Acum, dacă ne uităm la televizor, a ajuns aşa o modă priceasna, încât au confecţionat pricesne oriunde. Eu am cules pricesne de la mine din zonă, din Hunedoara. În urmă cu ani de zile a apărut "Oastea Domnului". Ei au scos pricesnele cântate. Aşa am pornit cu Dorel Vişan, cu Petrişor Varga, dirijorul grupului cameral pe care l-am păstrat toţi anii, pentru că el a venit cu o orchestraţie deosebită. El a îmbrăcat priceasna în haine de sărbătoare şi a făcut-o accesibilă. De-a lungul timpului am avut câteva grupuri vocale şi de câţiva ani am rămas cu grupul Anghelos, dirijat de Traian Stoiţă, care este într-adevăr îngeresc. Când cântă ei, pur şi simplu se opreşte timpul în loc. 

Cântaţi pricesne cu Ionuţ Fulea. De ce aţi ales să fie şi o voce bărbătească? 

Mariana Anghel: În primul an când s-a transmis pe TVR3 de la Sala Palatului primul concert, transmis în Vinerea Mare seara, şi m-a sunat Ionuţ Fulea să mă felicite, era profund marcat de concert, în care fusesem cu Dorel Vişan, cu grup cameral şi grup vocal. După ce m-a sunat, m-am gândit că ar fi bine să am şi o voce de bărbat. El nu ştia nicio priceasnă, nu cântase niciodată pricesne. I-am dat să înveţe pentru anul viitor pricesnele pe care le cânt în turneu şi după primul concert pe care l-am avut împreună el a spus că i-am schimbat total viaţa şi că este de fiecare dată profund marcat de întâlnirile noastre spirituale cu Dumnezeu pe scenă când cântăm. 

Când aţi ascultat prima priceasnă? 

Mariana Anghel: Cu prima priceasnă m-am întâlnit în copilărie când, la sfârşitul Liturghiei, tot timpul cantorul bisericii cânta. Preotul ne miruia pe toţi din biserică, iar din strană se cântau pricesne. Aşa am crescut. Atunci oamenii nu vorbeau în biserică, exista un respect. Aşa se întâmplă acum şi în toate bisericile din Ardeal. Toată suflarea cântă la final pricesnele. Am fost în Oltenia, in alte zone. Până miruie preotul, lumea vorbeşte, foşneşte. La noi nu auzi nici musca. Există un alt fel de respect. În momentul în care preotul a terminat slujba, nu ne întoarcem imediat la cele lumeşti. Mai stăm puţin. Omul când iese de la slujbă încă mai rămâne cu trăirea aceea în suflet şi trece încet spre cele de acasă. Văzând că oamenii reacţionează într-un fel special la rugăciunile cântate, atunci mi-am dorit şi văd că Dumnezeu m-a ajutat sa realizez concertele astea. 

Care e "secretul" de mulţi români plâng la pricesnele dumeavoastră? 

Mariana Anghel: A fost o trăire fantastică pornirea mea cu acest proiect. Când am început proiectul am ajuns la Ierusalim, la locurile sfinte. Am fost la revelionul artiştilor in primele zile din ianuarie, unde am câştigat un bilet la tragerea la sorţi, un pelerinaj la Ierusalim, înainte de primul meu turneu care a fost în Postul Paştelui. Am plecat după primul turneu de pricesne, în luna mai, la Ierusalim. Excursia a fost în mai. Exact pe 16 mai de ziua mea eu eram la casa Fecioarei Maria. Eu după ce am cântat în primul turneu, povestea de la intrarea lui Iisus în Ierusalim până la Înviere am trăit-o la două luni după, în Israel. Şi următoarele spectacole au fost o continuare a ceea ce am trăit eu acolo în pelerinaj. Dumnezeu mi-a confirmat că eu am o misiune. Şi eu mi-am asumat misiunea asta cu cea mai mare responsabilitate. Misiunea mea e de a promova priceasna. Oamenii caută. Interpreţii din toate zonele ţării cântă acum pricesne. Eu îmi doresc din tot sufletul şi încerc ca la fiecare spectacol - şi mi-a reuşit lucrul acesta - ca la sfârşit să închei cu două strofe dintr-o priceasnă. Şi la nuntă aş cânta două strofe dintr-o priceasnă. Oriunde sunt oamenii adunaţi şi la cele mai mari momente de bucurie să nu îl uităm pe Dumnezeu. 

Aveţi o priceasnă favorită? 

Mariana Anghel: E ca şi atunci când ai avea mai mulţi copii. E una pe care eu am preluat-o de la doamna Valeria Peter Predescu, care nu mai este printre noi de şapte ani, când cânt îi arunc un gând rugând-o să îmi trimită din harul pe care îl avea, să mă ajute. Pentru mine a rămas ca un înger. Nu cânta nimeni ca ea pricesne. "La Tine vin, Iisuse" este o priceasnă pe care o iubesc foarte mult şi o cânt cu bucurie, nu o cânt cu tristeţe. 

Cântaţi pricesne şi românilor din străinătate? 

Mariana Anghel: Oriunde merg in lume, chiar dacă sâmbăta cânt la spectacole, la petreceri, eu duminica sunt la slujba cu comunitatea românească şi întotdeauna fac un recital de pricesne. Am făcut şi fac asta peste tot in Europa şi în SUA, pe unde am fost. E vorba de trăirea aceea specială. 

Pricesnele le alină dorul de casă? 

Mariana Anghel: Fiecare dintre noi ne gândim la acasă. Acasă e ca şi cum l-ai simţi undeva în inimă, în suflet. Dar acolo în suflet e dorul acela de casă, care e oarecum similar cu dorul de Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte acolo. E ca şi cum te-ai întoarce în sufletul tău. Să te ia Dumnezeu în braţe. Cam aşa e dorul de casă. 

Ne ajută pricesnele să depăşim necazurile? 

Mariana Anghel: Important este să te ridici, să te reaşezi pe cale. Că Dumnezeu te ajută. Foarte mult mi-a plăcut pilda când un bătrân îl cheamă pe Dumnezeu şi îi spune: Uite, sunt la sfârşitul vieţii. Aş vrea să îmi spui, Doamne, când ai fost cu mine şi când m-ai lăsat. Şi Dumnezeu atunci îi desenează nişte paşi pe nisip. Uneori are două rânduri de paşi, alteori are un singur rând de paşi. Şi Dumnezeu îi explică: Uite, asta e perioada în care mergem de mână, împreună. Şi bătrânul intervine: Da, Doamne, uite, e un singur rând de paşi, atunci m-ai lăsat singur. La care Dumnezeu îi spune: Nu, nu te-am lăsat singur, te-am purtat pe braţe. Atunci când suntem supăraţi pe Dumnezeu, ni se întâmplă tuturor, degeaba încercăm să ascundem, atunci când suntem mai supăraţi pe Dumnezeu, cu marea lui iubire de copiii lui, ne ia in braţe şi ne scoate din necaz întotdeauna. 

Un ultim gând de Paşti pentru români? 

Mariana Anghel: Îmi doresc foarte mult ca măcar ziua de vineri să fie trăită cu pace în suflet, cu lumină, cu Dumnezeu. Şi în noaptea de Înviere să primim cu toată bucuria lumina pe care o aprinde Dumnezeu în sufletele noastre, pentru câteva clipe să lăsam tot lumescul din jurul nostru şi să fim cu Dumnezeu.