Cu gândul la tragedia de la Piatra Neamț,
părintele Constantin Necula îndemnă la rugăciune. Într-o postare pe
doxologia.ro, spune că „E nevoie de noi toți. Să ne plecăm genunchiul în
rugăciune. Să postim ca să sprijinim prin tot o Țară rănită de moarte.“
„La Piatra Neamț 10 s-au stins în locul
unde așteptau vindecarea. O flacără le stinge orice speranță. Numai în inima
celor din casele lor să nu fii. A lor și a celor doi medici dintre care unul a
asumat cu viața profesia pe care unii o bagatelizează și o hapsânesc de ani
buni. Sper din toată inima să supraviețuiască cât mai mulți din cei răniți.
Încă o veste dureroasă. Nu ne putem
obișnui cu moartea. Nu există obișnuire cu ea. Privesc siderat spre imaginile
din ecran și retrăiesc frumusețea Pietrei Neamțului. Multele întâlniri cu
oamenii de acolo. Oameni strașnici. Mai întâi, aflu ieri despre minunata Draga
Olteanu Matei, care își străbate zilele în Piatra. Și care luptă cu moartea. Ca
alți 1000 de oameni asumați de ATI. Ca mii de oameni asistați mereu de ATI.
La Piatra Neamț zece s-au stins în locul
unde așteptau vindecarea. O flacără le stinge orice speranță. Numai în inima
celor din casele lor să nu fii. A lor și a celor doi medici dintre care unul a
asumat cu viața profesia pe care unii o bagatelizează și o hapsânesc de ani
buni. Sper din toată inima să supraviețuiască cât mai mulți din cei răniți.
Dar înțelegem acum cât eroism e în inima
unor oameni? Câtă răstignire asumă? ATI este de mereu un loc al învierii, dar
și al morții. Cine străbate saloanele de acolo, fie și să se roage lângă
frunțile deja răcite de moarte, știe că nu doar din martie acolo e război
pentru viețile noastre. E momentul rugăciunii. Și al efortului să ne
recunoaștem vinele de sistem. Trădările de vocații, acolo unde ele au blocat
dezvoltarea cordială cu adevărul a marilor proiecte sociale. Și e momentul să
trecem de partea luptei pentru un mai bine în tot ce înseamnă sănătate. Să
începem rugându-ne. Apoi, unindu-ne în efortul general de a crește medici,
asistenți și oameni ai sănătății asemenea medicului-erou pe care tare, tare
l-aș vrea întors acasă sănătos.
E nevoie de noi toți. Să ne plecăm
genunchiul în rugăciune. Să postim ca să sprijinim prin tot o Țară rănită de
moarte. Încă o dată. Și încă o dată. Gând de Rugăciune către toți cei afectați
și unul de smerită dragoste și nădejde în Înviere către cei grăbiți prin foc să
plece. Ne vom revedea Liturghie de Liturghie. Până când ziua cea neînserată a
Împărăției ne va cuprinde pe toți!“ (doxologia.ro)