„Este un trup şi un Duh” (Efeseni 4:4). Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor

„Privind de pe dealurile Târnavei asupra burgului străvechi Mediaș, descoperim turnurile bisericilor ce se îndreaptă arătând spre înălţimi mai senine. În fiecare duminică sau zi de sărbătoare, clopotele acestora răsună până departe. În regiunea noastră, patrie a celor ce o numesc fie Transilvania, fie Erdély sau Siebenbürgen, poți găsi pe o singură stradă mai multe lăcașe de cult diferite. Unele se aseamănă, altele sunt mai diferite. Diversitatea aceasta în cultură, tradiție și limbă poate fi privită pe de-o parte ca o provocare. În acelaşi timp este şi o bogăție şi o şansă care ne-au fost dăruite. În ciuda diferenţelor, bisericile şi enoriaşii din oraşul nostru au la fiecare început de an ocazia să se viziteze şi astfel să se cunoască (şi) mai bine. Astfel s-au întâlnit şi în anul acesta șase zile la rând oameni de diferite confesiuni, culturi şi limbi, reunindu-se în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor. Este o denumire foarte frumoasă. Ea subliniază pe de-o parte că nu suntem la fel. Pe de altă parte, prin faptul că ne rugăm împreună vom conştientiza, dacă dorim acest lucru, că suntem uniţi într-un Duh.

În perioada 26-31 ianuarie au avut loc astfel vizite şi vecernii în seri reci de ianuarie dar cordiale de comuniune. S-au deschis ușile bisericilor greco-catolice, reformate, evanghelice, unitariene, ortodoxe şi romano-catolice. Cei care au păşit pragul lor au avut parte de primiri călduroase. În cadrul vecerniilor oficiate de biserica gazdă s-au rostit cuvinte de învăţătură din partea unui preot oaspete, din altă biserică. Au participat la aceste seri desigur nu doar preoți, ci şi numeroşi enoriaşi din diferite biserici. În fiecare seară au fost citite de-asemenea mesajele de binecuvântare ale înaltelor feţe bisericeşti, reprezentanţii Bisericilor care susțin această inițiativă.

În materialul pregătit pentru anul acesta se regăsesc rugăciuni și meditații puse la dispoziţie din partea Bisericii Apostolice din Armenia, o biserică probabil mai puţin cunoscută. În schimb ne putem îndrepta atenţia către istoria și tradițiile armenilor din orașul învecinat Dumbrăveni, care a adăpostit vreme îndelungată o comunitate armeană foarte activă. Despre vremurile ei de glorie mărturiseşte şi astăzi biserica impunătoare din centrul oraşului.
Prin mesajele rostite în cele şase seri termenul de „unitate” a fost probabil cel mai des rostit, pe lângă Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care în final ne uneşte prin credinţa în El. Prin Taina Botezului intrăm cu toţii într-o legătură strânsă cu Dumnezeu, Tatăl, suntem copii ai Lui. Botezul marchează totodată intrarea în comuniunea celor care îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor. Prin aceasta se creează o identitate colectivă a Bisericii lui Hristos, fiind prin apartenenţa la El uniţi, chiar dacă provenim din medii diferite.

Unitatea însă rămâne mai departe o dorință fierbinte, putem s-o numim totodată viziune, spre care – dacă dorim într-adevăr pacea între noi – tindem nu doar în aceste şase zile. O vecinătate paşnică este de-asemenea un ţel măreţ, pentru care lucrăm şi aspirăm prin rugăciuni şi fapte şi de care ne bucurăm, atunci când se reuşeşte. Unitatea în diversitate se poate manifesta zi de zi, nu doar în cadrul Săptămânii de Rugăciune. Se poate trăi în cotidian, oriunde doi sau trei se adună în numele Domnului Iisus Hristos, El însuşi promiţând să fie atunci prezent între ei (Matei 18:20).
Nu ni se cere mai mult, decât să fim, pe de-o parte creştini din diferite tradiţii, uniţi în Hristos şi în credinţă. Conştientizând aceasta, se vor arăta consecinţele prin faptele noastre bune. Acestea vor urmări pacea şi nu vrajba, cunoaşterea şi nu discriminarea, vor construi poduri şi nu ziduri. De fiecare dată când am plecat de la o vecernie, nu am mai fost aceiaşi ca şi înainte. Gândurile rele pentru cel care ne-a fost dat ca aproapele nostru, pălesc, căci am putut face cunoştinţă cu o bucăţică valoroasă în plus din dragostea lui Dumnezeu cel mare şi de necuprins. S-a simţit unitate prin El însuşi.
Oare suntem destul de conştienţi în cotidianul nostru de această binecuvântare pe care o trăim în oraşul nostru Mediaş? De bogăţia şi şansa în acelaşi timp de a convieţui împreună cu diferite expresii ale aceluiaşi Domn şi al credinţei comune? Este în final şi un imbold şi motiv de bucurie, să ne apropiem unii de ceilalţi, să ne putem descoperi, (re)cunoaşte şi aprecia reciproc, amintindu-ne precum ne îndeamnă motoul din acest an, că „este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre.” (Efeseni 4:4)“

(articol redactat în numele tuturor bisericilor participante)