joi, 25 februarie 2021

Publicat la 2/25/2021 03:46:00 p.m. de

Medieșeanul care aleargă în jurul lumii

Peter Grezer a alergat printre zgârie-nori în Chicago, dar și la „Golful Dragonilor“ - Halong Bay!

Peter Grezer s-a născut și a crescut la Mediaș, iar acum locuiește în Cluj. IT-ist de profesie, Peter este și un atlet plin de motivație și devotament, care aleargă zilnic 13 kilometri în Parcul Central din Cluj-Napoca, din plăcere. Pasionat de sport și călătorie, tânărul a ales să le îmbine pe cele două, pentru a ajunge să vadă întreaga lume „la pas“.


Copil al Revoluției, născut în '89 la Mediaș și absolvent al Școlii Naționale de Gaz, Peter Grezer este maratonistul transilvănean care dorește să cutreiere lumea. Povestea sa a început în 2013, când a decis să își schimbe viața în mod radical. Chiar dacă încercarea sa nu a fost de la început un succes, ori de câte ori își pierdea motivația, reușea într-un final să revină pe „calea cea bună“.

Bineînțeles că sportul nu a fost dintotdeauna pe primul loc pe lista priorităților atletului, în liceu obținând doar nota 4 la proba de anduranță, la educație fizică. În primii doi ani, sportivul nu a urmat un program continuu, dar în anul 2015, un aspect important din viața sa l-a făcut să transforme alergarea din obligație în pasiune: „Am mers acasă de sărbători, de Paști, iar după o masă copioasă m-am chinuit să mă leg la șireturi“, își amintește Peter, amuzat, de momentul în care a hotărât să facă o schimbare radicală în stilul său de viață.

Alergatul a devenit un stil de viață

În acel moment a realizat că are nevoie urgentă să-și îmbunătățească pregătirea fizică, iar dorința de a slăbi l-a făcut să creeze din alergare un nou stil de viață.

„Am început să slăbesc și mi s-a mulat alergatul atât de bine în program încât nu am mai renunțat la acest sport, din 2015”, a declarat Peter. Atletul a adăugat și că l-a ajutat cel mai mult perseverența de la început și un obiectiv bine stabilit. Astfel, după două săptămâni de antrenamente constant, alergatul devine o „obișnuință”, iar după două astfel de luni, chiar „un stil de viață”, cu toate că la început ar putea să îți displacă: „Foarte, foarte puțină lume începe să facă sport din plăcere, din pură plăcere. Inițial faci pentru că ai un anumit obiectiv pe care ți l-ai propus: că vrei să slăbești, să participi la competiții, vrei să arăți bine pe rețelele de socializare etc. Fiecare are un anumit motiv pentru care se apucă de asta.”

Obiectivul suprem: alergarea în jurul lumii, o călătorie cu competiții

Cel mai mare obiectiv al lui Peter este să alerge în jurul lumii și să o viziteze în același timp. Unde ai reușit să alerge până acum? „La început prin țară, bineînțeles că începi local. Primele concursuri în străinătate au fost în Ungaria, în Budapesta, unde am alergat de câteva ori. După aceea am început să caut cât mai multe competiții în afară unde sunt zeci de mii de participanți. Am văzut cum e o competiție foarte mare în Budapesta, prima dată în 2013, și am zis că aș putea să alerg o dată, de două ori pe an la câte o competiție din străinătate, dar să îmi aleg o competiție mai cunoscută ca să văd cum e. Am început să alerg prin Italia, la Roma fiind primul maraton la care am participat, dar am alergat și prin Germania, prin Austria, Spania etc. De vreo 2-3 ani de zile am început să alerg la mai multe maratoane și competiții din străinătate. Mi-am propus să îmi iau un fel de concediu de o lună și jumătate, două luni, în care să alerg la cât mai multe competiții în mai multe țări sau locații ca să leg un fel de minitur, o călătorie cu competiții. Am reușit să fac asta când am mers în Asia și în fiecare weekend am alergat la câte o competiție și am combinat călătoritul cu alergatul. Asta urma să fac acum, dar nu am reușit din cauza pandemiei”, ne-a mărturisit Peter Grezer.

Senzații noi

Pentru că românii, în general, nu pun mare preț pe condiția fizică, medieșeanul se străduiește să depășească nivelul unei societăți care are nevoie de îndemnuri la televizor să facă mișcare în fiecare zi. Așa că s-a „deconectat“ și a ales să meargă prin țările în care alergatul e mai popular.

„E altceva. În Ungaria e un alt nivel față de România, iar din Austria încolo e altă poveste. Austria, Germania, Spania, Italia - oamenii de acolo fac sport de mici copii. Și la noi există multe competiții și mulți alergători, dar aici un concurs mic de 100 participanți, în țările respective înseamnă 1.000-2.000 de participanți. Asta este o diferență dintre un concurs mic în România și unul în Italia. Și la concursurile mici din Italia se aleargă mai rapid decât la cele mai mari concursuri din țara noastră. Sunt mult mai mari, e altă senzație, depinde și de la o țară la alta cum se desfășoară și cum vede lumea acest sport”, a explicat el.

Europenii sunt mai competitivi

Peter Grezer a povestit și despre competițiile din Asia, despre care spune că sunt mai ușoare decât în Europa, oamenii fiind mult mai „relaxați”. În schimb, în Europa sau America „se bat recordurile mondiale”. „În Asia sunt alergători cel mult mediocri, precum sunt eu. Eu aș fi destul de sus în Asia față de cum aș fi în Europa. La mai multe competiții am intrat în top 100 în Asia, iar în Europa nu aș fi intrat nici măcar în top 500 poate, la o competiție similară”, povestește el, cu modestie.

Asiaticii văd alergatul ca un „stil de viață distractiv”

„În Asia se privesc competițiile ca un stil de viață distractiv. Facem chestia asta, e drăguț, participăm cu toții, dar nu neapărat ne gândim să alergăm mai tare, ci pur și simplu ieșim și alergăm de plăcere. În schimb, europenii, mai ales italienii și spaniolii, sunt mai competitivi, trebuie să alerge mai tare decât săptămâna sau luna trecută, decât la ultima competiție”, a mai observat maratonistul.

Competiții mondiale râvnite în rândul alergătorilor

Sportivul a mai povestit și despre șase competiții care sunt cele mai râvnite în rândul maratoniștilor începători. Cele șase maratoane formează un circuit și sunt organizate în felul următor: trei sunt în SUA - Chicago, New York și Boston, două sunt în Europa - Berlin și Londra, iar în Asia ar fi cea de la Tokyo.

În 2016, Peter a alergat la unul dintre faimoasele maratoane din SUA, în Chicago. Obiectivul său este să le parcurgă pe toate, din America până în Japonia, chiar dacă este foarte dificil să te califici pentru ele.

„Dacă alergi întreg circuitul, primești un fel de mini trofeu, o medalie că ai făcut asta și un certificat. E destul de greu să alergi la maratoanele respective, pentru că se intră foarte greu. Nu e ca la alte maratoane mari, unde te duci și doar te înscrii, alergi dacă nu s-au ocupat toate locurile. Aici, la concursurile astea, ori trebuie să ai un timp foarte foarte bun la un alt maraton ca să te califici, ori trebuie să te înscrii la o tragere la sorți unde sunt foarte foarte mici șansele. În Londra, undeva la unul din 85 de înscriși primește un loc. Se înscriu undeva la 400.000-500.000 de alergători și poate 20.000 prind loc”, descrie Grezer.

Maratoanele din Chicago, Vietnam și Valencia l-au impresionat

Întrebat care a fost cea mai impresionantă cursă la care a participat, atletul a spus că nu poate să aleagă doar una. Astfel, a enumerat trei dintre ele care l-au uimit: Chicago, Vietnam și Valencia. Ulterior, Peter a povestit ce s-a întâmplat la fiecare dintre acestea.

Aglomerația din metropolă

„E greu să aleg o cursă pentru că fiecare are ceva anume. De exemplu, în Chicago a fost «wow!» pentru că a fost cel mai mare maraton la care am participat. Am fost 45.000 de persoane care am terminat maratonul. Am alergat prin centrul orașului, printre zgârie-nori. Te uitai în sus și clădirile nu se mai terminau. Era o senzație foarte interesantă. Am văzut și foarte multă lume pe margine”, susține Peter.

 


Locul în care au coborât dragonii

„Alt maraton care m-a marcat a fost în Vietnam, când am alergat în Halong Bay. În Asia majoritatea maratoanelor au loc noaptea, deci nu ai foarte multe lucruri de văzut pentru că e întuneric, dar acesta a fost dimineața devreme, așa că după primii 5 km a răsărit soarele și am apucat să văd. Priveliștea e foarte frumoasă, Halong Bay fiind unul dintre cele mai râvnite locuri de vizitat de către foarte mulți vizitatori ai Vietnamului. Este supranumit «Locul unde s-au coborât dragonii», pentru că e un golf mare care e plin de pietre și formațiuni pietroase, pline de plante care arată foarte interesant. Atunci, aproape pe tot parcursul maratonului, vedeai această priveliște care era impresionantă”, adaugă medieșeanul, încă visând cu ochii deschiși la frumusețea exotică.

Cel mai „nebun” public

„Maratonul meu preferat, aș putea să zic, a fost cel de la Valencia, unde am întâlnit cel mai nebun public. Pe departe, de la toate maratoanele. În momentul în care te înscrii la un maraton, primești un număr de participare și îți scrie și numele tău sau ce vrei tu să scrie. Eu mereu îmi trec «Peter». Ei efectiv urlă, sar în fața ta, te motivează, îți spun că poți să o faci: «Peter, hai că poți!» și îți dau energie. E foarte dinamic publicul acolo. E ca un spectacol pentru ei, nu e ca și cum doar am ieșit și am alergat pe străzile orașului și aia a fost. Participă publicul la eveniment, e ca un fel de festival. Senzația de pe străzi e una unică”, mărturisește el.



Tânărul a recunoscut că, deși România începe să aibă tot mai mulți alergători, un public precum cel din Valencia încă lipsește cu desăvârșire. Acea motivație creată de public este cea de care orice sportiv are nevoie. (Carmen LUCUȚ)

    Trimite prin e-mail