vineri, 25 septembrie 2020

Publicat la 9/25/2020 04:43:00 p.m. de

De când votează românii?

Votul universal a fost introdus după Marea Unire, însă femeile au primit acest drept abia în 1948.

Aproape 19 milioane de români, dintre care peste 400.000 de locuitori ai județului Sibiu, sunt așteptați duminică să-și exercite dreptul la vot și să-și aleagă primarul, președintele Consiliului Județean și reprezentanții în Consiliul Local și Consiliul Județean. Dreptul universal la vot în țara noastră a fost obținut târziu, abia la începutul secolului XX, după aprigi dezbateri și mișcări de luptă ale celor săraci. Doar anumite conjuncturi politice i-au făcut pe reprezentanții partidelor de la acea vreme să extindă votului pentru toți.

Votul universal sau sufragiul universal este unul din principiile de bază ale democrației, care dă posibilitatea fiecărui cetățean adult și cu discernământ de a-și exercita activ și pasiv dreptul de vot, adică de a-și alege reprezentanții în legislativ, respectiv de a fi ales ca atare. Din punct de vedere istoric, este privit ca sistem de vot universal și sistemul în care doar populația masculină a beneficiat de drept de vot activ și pasiv.

Totul a început în Franța

Republica Franceză a fost primul stat din lume care a introdus votul universal, la sufragiul din 1792 (doar pentru bărbați). Statele care au cea mai îndelungată și neîntreruptă tradiție a votului universal sunt Franța și Elveția (de la 1848). Noua Zeelandă a fost primul stat din lume care a introdus votul universal pentru femei și bărbați, în 1893.

Democrație, dar nu pentru toți

Așadar, în România Mare, în manualele de istorie, în dreptul anului 1918 este consemnată o reuşită de excepţie a democraţiei româneşti în secolul al XX-lea: introducerea votului universal, în defavoarea celui bazat pe cens, care restrângea dreptul electoral celor lipsiţi de mijloace materiale.  La votul cenzitar aveau dreptul anumiți cetățeni, selectați pe baza censului de avere, censului de impozit, de domiciliu, a censului de sex, de vârstă, profesional etc. Cel mai răspândit a fost, de-a lungul timpului, censul de avere, care presupunea dobândirea calității de alegator doar de către cetățenii care dețin o anumită avere. Censul de sex presupunea înlăturarea femeilor de la exercitarea dreptului de vot. Votul capacitar este votul la care au dreptul doar alegătorii care dovedesc un anumit grad de instruire.

România Mare

Alegerile parlamentare de după Marele Război, prin votul direct și secret (ba chiar și obligatoriu) al tuturor bărbaților majori ai României Mari, au arătat amplitudinea feno­menului sufragiului universal. Dacă în 1914 aveau drept de vot pentru Camera Deputaților puțin peste 130.000 de români din Vechiul Regat și 33.000 pentru Senat, după adop­tarea votului universal, numărul electorilor a crescut la 1.407.000 pentru Cameră și 704.000 pentru Senat în județele extracarpatice. Acestora li s-au adăugat 587.000 de basarabeni, 807.000 de transilvăneni și 160.000 de bucovineni electori pentru Cameră, precum și 225.000 de basarabeni, 469.000 de transilvăneni și 82.000 de bucovineni electori pentru Senat.

Dincolo de faptul că România Mare avea considerabil mai mulți locuitori decât Vechiul Regat (17,2 milioane, față de 7,9 milioane), trebuie observat faptul că legea votului universal a produs o creștere de aproximativ 22 de ori a numărului votanților la Cameră și de 44 de ori la Senat.

Femeile și votul
Dacă bărbații români au beneficiat de dreptul de a vota încă din 1919, femeile s-au putut bucura de acest drept abia în 1938, dar doar cele cu „vârsta de peste 30 de ani și știutoare de carte”. Votul universal – fără discriminări de vârstă, educație, poziție socială – pentru femei a fost instituit în România 10 ani mai târziu, în 1948.A fost un pas spre democrație și spre eliminarea tuturor discriminărilor făcut, totuși, devreme, dacă ne gândim că în Elveția femeile au primit drept de vot abia în 1971, iar în Portugalia în 1976. În schimb, în alte țări din Europa, femeile au votat potrivit principiului votului universal de foarte timpuriu: în Finlanda din 1906, în Norvegia din 1913, în Islanda din 1915, în Austria și Danemarca din 1918, în Germania, Luxemburg și Olanda din 1919. Prima ţarǎ din lume care a acordat femeilor dreptul de a vota a fost Australia, în 1901. Azi, singurul stat din lume în care femeile nu au drept de vot este Arabia Saudită.
    Trimite prin e-mail