Românii
sărbătoresc azi Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele). E o zi cu cruce
roșie în Calendarul Ortodox și Greco-Catolic. Tot azi e Ziua Universala a Iei
Sânzienele
sau Drăgaica reprezintă una dintre cele mai îndrăgite serbări câmpeneşti, fiind
prilejuită de solstiţiul de vară şi marcând, totodată, mijlocul verii agrare.
Pentru că are loc la 24 iunie, respectiv la trei zile după solstiţiul de vară,
mai poartă şi numele Cap de vară.
Fiind asociate, în calendarul creştin
ortodox, sărbătorii creştine a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi a
Aducerii Moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele îşi au
originea într-un străvechi cult solar, potrivit site-ului crestinortodox.ro.
Sărbătoarea este una a iubirii şi a fertilităţii, dedicată Sânzienelor sau
Drăgaicelor, personaje mitice nocturne, care apar pe câmpuri în noaptea de 23
spre 24 iunie. Potrivit credinţei
populare, în această noapte, cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să cânte
şi să danseze în cete (de obicei în număr impar). Noaptea este magică,
lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană şi pentru aceasta se fac
practici de pomenire a morţilor numite Moşii de Sânziene, când se deretică
mormintele, se pun flori, se aprind lumânări şi se dă de pomană la cimitir.
Considerate
a fi nişte femei frumoase, Sânzienele înzestrează plantele cu puteri
vindecătoare, împart rod holdelor şi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi
animalele, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor, apără semănăturile de
grindină şi de vijelii. Ele sunt zâne bune, dar, atunci când oamenii le
nesocotesc, pot deveni şi forţe distructive.
Denumirea sărbătorii provine, cel mai
probabil, de la zeiţa silvestră Santa Diana, dar Sânzienelor li se mai spune
Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. În mitologia românească, sunt cunoscute şi
sub alte denumiri, precum: Dânse, Vâlve, Iezme, Irodiade, Nagode, Vântoase,
Zâne, Domniţe, Măiastre, Împărătesele Văzduhului şi încă multe altele, în
funcţie de regiune. În limbaj popular, serbarea Sânzienelor sau a Drăgaicelor
este denumită şi „Amuţitul Cucului”, pasăre migratoare care reprezintă cel mai
cunoscut reper pentru scurgerea anuală a timpului, notează etnologul Ion
Ghinoiu, în volumul „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ed. Elion, 2002). De
îndată ce soseşte pe plaiurile româneşti, începe a cânta, vestind, la finalul
lunii martie, echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea. Este
celebrat, în calendarul popular, la 25 martie, prin Ziua Cucului, zi în care
creştinii prăznuiesc Buna Vestire sau Blagoveştenia. După trei luni de cântat,
se opreşte brusc, la sfârşitul lunii iunie, în perioada solstiţiului de vară,
moment ce marchează cea mai lungă zi a anului.
Sânziana
este o plantă erbacee frumos mirositoare, care creşte prin fâneţe sau livezi,
fiind cunoscută sub două denumiri zonale: ”sânziană”, în Oltenia, Banat,
Transilvania, Bucovina, Maramureş, nordul Moldovei, şi ”drăgaică”, în Dobrogea,
centrul şi sudul Moldovei, Muntenia. În
credinţa populară, această floare are nenumărate proprietăţi magice. Din flori
de sânziene şi din spice de grâu, fetele tinere împletesc cununi, pe care le
poartă pe cap în ceremonialul numit Jocul Drăgaicei, reprezentând zeiţa agrară.
Cununile sunt păstrate până în anul următor, agăţate la uşa de intrare a casei,
la ferestre, la stâlpii porţilor, la pietrele de hotar şi pe crucile
mormintelor, cu semnificaţia de a apăra oamenii, animalele şi recolta de
stihiile naturii, sau pot fi aruncate pe casă sau pe şură, prevestind, astfel,
cât de bun va fi anul care va urma. De asemenea, fetele obişnuiau să strângă
flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă în noaptea dinaintea sărbătorii,
pentru a-şi visa ursitul.
Practicile şi obiceiurile populare
prilejuite de această sărbătoare fac referire la fertilitate, sănătate şi
dragoste. Drăgaica, zeiţă agrară ce protejează lanurile de grâu şi femeile
măritate, este invocată de fecioare la vremea căsătoriei şi de neveste cu copii
în braţe, în timpul dansului ei nupţial, Jocul Drăgaicei, un alai format din
zâne fecioare şi din fete frumoase. În unele zone, în această zi se alege
Drăgaica, cea mai cuminte, cea mai frumoasă şi cea mai bună la inimă dintr-un
grup de şapte fete, potrivit calendarulortodox.ro. După ce este aleasă, fata
este împodobită cu spice de grâu şi, alături de restul fetelor, îmbrăcate în
alb, porneşte prin sat. La fiecare răscruce de drumuri, fetele fac o horă şi
cântă voioase. Tot de Sânziene au loc şi renumitele bâlciuri sau iarmaroace, un
bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei.
După
Jocul Drăgaicei, apar primele semne că vara se întoarce spre iarnă: lungimea
zilelor începe să scadă şi să crească cea a nopţilor, se usucă rădăcina grâului
odată cu coacerea bobului în spic, florile îşi pierd din miros, iar cucul
încetează să mai cânte. Este însă perioada la care holdele de grâu sunt în
pârg, înainte de recoltat, aici avându-şi originea şi semnificaţiile legate de
fertilitate, printr-un transfer al fertilităţii în dublu sens, vegetal şi uman.
„Pentru comunitatea de limbă germană,
ziua de 24 iunie are de asemenea o importantă ridicată, totul desfășurându-se
în jurul Sf. Ioan Botezătorul, cu derivate omonime compuse din numele sfântului
și simbolistica adiacentă solstițiului de vară: Johannis + #Tag , #Krone,
#Feuer, #Nacht, #Kraut, #Beere, #Käfer, #Blume, #Kerze, etc... în funcție de
semnificația ritualului, a „zilei pierdute“ – căci e nelucrătoare pentru
agricultură, iar o serie de plante indicatoare și animale din fenologie sunt,
prin urmare, denumite în mod tradițional, după această dată: fie că indică
momentul maturitătii botanice, fie că desemnează reguli de recoltă sau de
meteorologie sătească“, potrivit Podișul Hârtibaciului: Oameni- Locuri- Fapte