Milu OLTEAN |
Nici nu mai știu ce s-a întâmplat cu mult trâmbițatul manul de sport, propus de șeful Ministerului Educației. Avem echipă, avem valoare! Doar manual de sport ne mai trebuie, că în rest suntem „beton”! Dacă n-ați înțeles la ce e bun un manual de sport, apoi musai că v-ați prins după ce Ministrul a secerat dintr-un croșeu capetele a 13 inspectori școlari generali. Ca la carte, prin fax.
Facem ce facem şi iar ne întoarcem la povestea cea fără de sfârşit a lui Maiorescu, cea cu „formele fără fond”. De pildă, suntem acum la etapa manualului de sport. Exact, o carte plănuită de Ministrul Educaţiei, pentru a sta alături de celelalte manuale ale elevilor. Şi din care manual elevul să deprindă tehnici de mişcare şi tot soiul de algoritmi prin care să desluşească tainele mersului pe jos, ale saltului ca broasca, ale genoflexiunilor sau flotărilor într-o mână. Cum să nu te umfle râsul la gogoaşa ministerială, când te gândeşti la generaţii întregi de performeri din sărmana noastră ţărişoară, care au desenat poveşti memorabile în cartea sportului mondial şi n-au avut manual de sport la şcoală. De pildă, vi-l închipuiţi pe marele Patzaichin cu manualul de sport pe genunchi, buchisind asupra teoriei mişcării braţelor înainte şi înapoi? Sau pe Nadia, aşezată pe bârnă şi cu manualul în mâini, memorând nu ştiu ce aliniat complex despre dinamica vreunui exerciţiu? Ce să mai zic de Ilie Năstase sau Hagi, chiar îi vedeţi desenând trasee perfecte ale mingii după ce au studiat „Alinieri în linie și în coloană” sau „Întoarceri de pe loc”? Înainte de a fi buchiseală, sportul înseamnă mişcare, alergare, exerciţii, concentrare, forţarea limitelor, aptitudini, bucuria de a fi într-o echipă şi alte asemenea. Manualul, o fi el bun la ceva, dar nu s-a prins multă lume la ce. De pildă, în manualul de sport ar putea fi descrise lovituri fulgerătoare de box: croșeul pentru decapitarea la grămadă. Și ca lovitura să fie năucitoare, e musai a se transmite prin fax. N-ați văzut cum a reușit-o Ministrul Educației? Țac-pac, iar ca la comandă au căzut 13 capete de inspectori școlari generali din țară. Fără niciun fel de comentarii. Aplicată ca la carte, lovitura pare a nu ține cont de niciun fel de reguli, nici de rezultatele obținute de fiecare dintre cei 12 plus 1 apostoli, fiecare pe parohia lui. În aparență, sub falnicul contract de management nerespectat, lovitura n-a stârnit niciun fel de rumoare la masa de arbitraj, fiind considerată în litera regulamentului. Poți să ai cele mai bune rezultate la Bacalaureat din țară, poți să ai procent mare la promovabilitate, când e să te trosnească lovitura, apoi n-ai scăpare. Ca la manual. Nu te joci cu starea învățământului, nu te joci cu viitorul elevilor. În loc să ne vedem de treabă şi să ne concentrăm pe construirea de săli de sport, pe dotarea lor, pe schimbarea gazonului pârlit de pe Arena Națională şi pe atragerea tinerilor spre mişcare de orice fel, nouă ne căşunează pe manuale. Și pe croșee prin fax. Aştept cu interes, am văzut că se şi coace ceva, un manual complex despre orele de dirigenţie, dar mai ales despre cum să-şi organizeze elevii cât mai bine timpul în pauze. Probabil că n-ar strica nici un manual asupra mersului pe jos către casă şi al conduitei în autocarele care fac deplasări cu elevii în excursii. Iar ca să atingă şi partea de divertisment, se pot tipări şi manuale privind organizarea Balului bobocilor şi manuale distincte pentru Balul majoratului, dar mai ales pentru înşiruirea dansurilor şi aperitivelor la banchetul de absolvire. Iar după manuale, bineînțeles, exemple de bună practică: croșee pe nevăzute, crose-n plină figură la ceas de taină, procedee de judo pe mail și alte asemenea.