Iarna nu-i ca vara şi nici supa ca tocana, asta o ştim de ceva vreme. Înţelepciunea populară adevăr grăieşte, fie vreme bună, fie vreme rea. Apropo de vreme rea: știţi cât de grea va fi iarna? Dacă nu ştiţi, împrieteniţi-vă cu natura, care o să vă vorbească prin mesagerii ei: broaşte ţestoase, berze şi porci mistreţi. Romgaz ştie.
 |
| Milu OLTEAN |
Ce frumoase-s poveştile alea pe care le spun bunicile, despre cum aşează 12 foi de ceapă cu sare în ele, ca să afle cum va fi vremea în fiecare lună a anului. Apa din foi de ceapă e ploaie, uscăciunea e secetă. D-apoi de poveştile alea cu fetele care vor să se mărite şi îşi pun busuioc sub pernă, visând Zburători, ce ziceţi? Faine şi alea! Fraţilor, de când ne ştim, ne ferim de mâţa neagră care ne trece prin faţă şi să vărsăm sare, că amândouă ne aduc ghinion. Iar dacă ţinem bani în buzunar în noaptea de Revelion, o să ne umplem de bani tot anul care vine. Că vorbim de bani, cine stă bine cu banii pe la noi? Romgazul. Care nu numai că stă bine cu pitacii din conturi, dar dă şi dovezi de înaltă preţuire a tradiţiilor şi superstiţiilor populare. Şi, dincolo de toate, are o relaţie strânsă cu natura. Vorba poetului, „tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul/ Mi-e prieten numai mie”, sau codru-i frate cu românul. De câteva ceasuri, a zburat porumbelul pe gura directorul comercial al Romgaz, Vasile Ciolpan, care a precizat că în analiza timpului probabil, a iernii, în speţă, se ţine cont şi de comportamentul animalelor. Şi s-a adâncit în explicaţii, ca vânătorul în văgăuna vânatului: dacă mistreţii-s graşi la trup, vine iarnă grea. Păsările migratoare şi broaştele ţestoase care sapă adând vizuina sunt şi ele prevestitoare de vremuri tulburi, cu promoroacă la geam şi termometre îngheţate. Lăsaţi, vere, sateliţii, lăsaţi dotările de milioane de euro şi prognozele de la Institutul Naţional de Meteorologie, dacă nu vă uitaţi la mersul lumii şi-al naturii, vă chinuiţi degeaba. Poa’ să fie prognozele lui peşte prăjit, dacă nu te uiţi după mistreţi şi ţestoase, tot degeaba. Orice firmă serioasă face prognoze din mai multe surse, aşa că Romgazul are tot dreptul să facă lucrurile ca la carte. Nu m-ar mira, deşi e greu de crezut, ca peste ani şi ani, când s-or învrednici unii-alţii să studieze arhive declasificate, să se afle de existenţa unui departament top-secret la Romgaz, însărcinat taman cu studierea comportamentului animalelor, cu studiul simbolurilor, al alinierii planetelor, al descifrării aşternerii zaţului în cafea, ori al tainelor tarotului. Pentru că, dacă vrei să fii meseriaş, apelezi la toate mijloacele, nu te bazezi doar pe calculatoare, sateliţi şi instituţii oficiale. Care instituţii pot truca şi mistifica şi alea rezultatele. Şi ce faci, te trezeşti cu ditamai gerul, de ţi se lipeşte limba de clanţa uşii şi îţi clănţănesc dinţii ca bezmeticii, de ciudă că te-ai încrezut în comunicări oficioase. Lasă, nenică, străbunii ştiau ei mai bine. Mistreţul gras cu cheltuială se ţine. Pardon, obrazul. Gros, adică. Na, uite cum m-am încurcat. Mistreţul gras aduce iarnă grea şi lungă, am vrut să zic. Vă spun şi-un banc: indienii se duc la şaman să-l întrebe cum va fi iarna. El i-a trimis să adune lemne şi a sunat la institutul meteo. Ăia i-au zis că va fi iarnă grea. A doua zi, oamenii lui au venit să-l întrebe iarăşi de iarnă. El i-a trimis după lemne şi a mai sunat odată la specialişti. Ăia au zis că e iarnă grea. După vreo săptămână, tot aşa, cu întrebări de la oameni şi sunat la meteo, şamanul se decide şi îi întreabă pe specialişti: da’ de unde ştiţi că-i iarnă grea? Şi ăia: păi i-am văzut pe indieni adunând lemne în pădure... Fain, nu?
