joi, 15 septembrie 2016

Publicat la 9/15/2016 12:30:00 p.m. de Redacţie

Bunătăţile domniţei Ralu



Ce pot face două mâini dibace? O grămadă de minunăţii la borcan! De mai bine de-un an, medieşeanca Raluca Tămaş „bucătăreşte” cu drag, pricepere și spor pentru toţi pofticioşii dornici de gusturi deosebite, iar borcanele cu zacuscă de multe feluri, dulceţuri şi gemuri aromate ale medieşencei se vând ca pâinea caldă, peste tot în ţară, dar şi în Irlanda, Germania, Franţa, Italia sau Austria. Vă e dor de gustul din copilărie? Vreţi să încercaţi arome noi şi gusturi inedite? Poftiţi, dară, în „Bucătăria Domniţei Ralu”!


Autor: Milu OLTEAN

O gospodină pricepută este asemeni unui vrăjitor, care din felurite ingrediente face adevărate minuni. Imaginaţi-vă toate aromele verii şi culorile toamnei ascunse într-un borcan şi scoase, la tainic ceas de iarnă rece, întru bucuria papilelor gustative. Nu-i aşa că vi se face poftă? Ardei copt pân’ se face dulce, vinete perpelite pe grătar, zacuscă aromată cu faţă roşie ca focul, dulceaţă de pere cu vin roşu, gem de căpşuni cu chiper şi un drag de mentă, mere cu flori de soc, iasomie şi nectarine parfumate, sirop de muguri de brad sau sirop de ghimbir sunt adevărate comori la casa omului, care fac mai plăcută aşteptarea anotimpurilor mai blânde. De mai bine de-un an, medieşeanca Raluca Tămaş „bucătăreşte” cu drag pentru toţi pofticioşii dornici de gusturi deosebite, iar borcanele cu minuni ale medieşencei se vând ca pâinea caldă. Poftiţi, dară, în „Bucătăria Domniţei Ralu”!


Coşul de probă

Uneori, lucrurile bune se fac repede, fără multă vorbă şi despicat firul în patru. Aşa crede Raluca Tămaş, care după 20 de ani de colindat prin Europa s-a întors acasă anul trecut. Şi nu oricum, ci cu un bagaj consistent de gusturi şi arome din toate bucătăriile pe care le-a văzut. Şi n-au fost puţine, dacă te gândeşti că vreme de două decenii a trecut prin Italia, Franţa, Austria, Germania cu diferite joburi în turism şi gastronomie. Pasionată dintotdeauna de bucătărie şi dornică să experimenteze lucruri noi, medieşeanca de 38 de ani şi-a propus să îmbine gusturi în bucătăria proprie şi să vadă ce cred alţii despre ce poate să facă. „N-a fost ceva planificat.Anul trecut m-am întors din Germania - lucrasem o perioadă într-un Ice Cafe - şi acolo aveau o reţetă de sirop de ghimbir. De felul meu sunt curioasă, chiar dacă nu mi se dau reţetele, experimentez acasă. Aşa am făcut la Mediaş, am vrut să văd cum iese ce fac eu. Am început cu siropul de ghimbir, apoi cu sirop de muguri de brad, apoi dulceaţă de nuci verzi. La sfârşitul lui iunie, îmi aduc aminte că aveam un coş în care am pus câte ceva şi am mers la piaţă, acolo în spate, la producători, lângă ţăranii noştri. Apoi am mers vreo două luni, că a mers chiar fain. Făceam o cercetare de marketing, a fost un semnal pozitiv, aşa am decis să merg mai departe”, ne-a povestit Raluca.


„Bucătăria Domniţei Ralu”

Continuarea a venit firesc, în vara anului trecut, cu înregistrarea legală a afacerii „Bucătăria Domniţei Ralu” şi cu o serie de „experimente” pe toate fructele şi legumele de sezon. Aşa au apărut gusturi noi, combinaţii de dulce cu iute şi arome cuplate cu arome, care au plăcut clienţilor. Raluca s-a implicat serios în afacerea ei, aşa că atunci când nu pregătea ceva era la munte după ciuperci, muguri de brad sau fructe de pădure, ori pe dealuri după nuci. Din capul locului, s-a gândit să le ofere celor interesaţi o serie de siropuri, dulceţuri, gemuri şi conserve naturale, preparate după reţete tradiţionale sau după reţete din te miri ce locuri, dar mai ales şi-a dorit să se bucure de ceea ce face. „Sortimente? Oho! Siropuri, am vreo câteva reţete pe care le fac chiar presate la rece, cum ar fi cel de ghimbir. Am siropuri de piersici, vişine, coacăze, afine, muguri de brad. Apoi, am dulceţurile şi gemurile, în care merg pe reţete clasice, dar folosesc şi reţete pe care le-am reinventat, cum ar fi dulceaţa de pere cu vin roşu, preferata mea. E foarte aromată, merge bine cu pâine cu unt, dar la fel de bine şi pe o tartă sau pe un platou de brânzeturi”, dezvăluie Raluca. 


„Zacusca cea mai bună”

Foarte mândră de preparatele ei, medieşeanca mărturiseşte că, atunci când vine vorba de zacusca ei, se poate mândri oricând că e cea mai bună. În fapt, e una dintre specialităţile casei. „Am o serie de conserve, cum ar fi dovlecei cu vinete în ulei, zacuscă, ciuperci murate de toate felurile. Spre exemplu, îmi place să cred că zacusca mea e cea mai bună! Glumesc… dar mă bucur că acest preparat e primit foarte bine şi toţi cei care au gustat au fost foarte mulţumiţi. La zacuscă am făcut vreo patru feluri: cea cu vinete, alta cu fasole boabe, alta cu hribi de la munte şi o reţetă «light», o reţetă uşoară, pentru cei care au plăcerea de a mânca zacuscă, dar au anumite probleme de digestie. Zacusca aceasta este mai uşoară, vinetele sunt fierte, ceapa e puţin opărită, gustul e asemănător, dar prima dată când încerci spui că e lejeră, se poate mânca fără probleme. Am clienţi care au solicitat acest sortiment şi care au încercat şi au comandat mai departe. Anul trecut cred că am făcut în jur de 2.000 de borcane din toate sortimentele, din care 600 au fost numai zacuscă. Anul acesta am redus drastic, pentru că am împletit studiul şi şcoala cu munca, dar tot am făcut 300 de borcane de zacuscă în mai puţin de două săptămâni”, ne-a mărturisit „Domnița”.


Clienţi de pe Facebook

Când nu merge la piaţă și nici nu trebăluiește prin bucătărie, Raluca Tămaş stă în faţa calculatorului, pe Internet, acolo unde îşi prezintă produsele pe Facebook, ţine legătura cu o serie de clienţi, preia comenzi, se mai interesează de o reţetă, caută lucruri noi pe care le poate folosi. „Iniţial, clienţii m-au găsit în piaţa locală sau pe Facebook şi chiar am avut destule comenzi. Au fost destui clienţi care au dorit să mă vadă, să mă cunoască, să guste marfa... A fost important să ne vedem, pentru că a crescut încrederea în mine şi în produsele mele. De la început am lucrat singură, de la curăţat şi până la pus în borcane, şi m-am bucurat că tot ceea ce am făcut a fost apreciat. Fiind nouă pe piaţă, aveam nevoie să simt gustul, să simt produsul, să controlez foarte bine ceea ce fac, să răspund pentru ceea ce fac”, crede medieşeanca. În plus, Raluca n-a stat cu mâinile în sân, ci a mers şi la târguri de profil, la degustări şi peste tot unde a putut să-şi aducă munca în faţa oamenilor. Mai mult, medieşeanca nu s-a temut niciodată să încerce lucruri noi, iar acesta spune că este marele său atu. „Nu cred că e greu să intri pe această piaţă, cred că barierele ni le punem singuri. Dacă vrei să faci, faci! Nu te opreşti şi, mai ales, nu te plafonezi. Poate unii fac doar brânză, o duc la piaţă şi dacă nu se vinde spun că nu merge. Eu nu-s aşa! Din contră, am experimentat, am încercat să diversific oferta şi să ajung să vadă cât mai multă lume ceea ce fac. Nu te opreşte nimeni să îţi reinventezi produsele, să aduci un aer de «nou», o aromă mai deosebită. Oamenii nu-ţi pun bariere, din contră, sunt curioşi”, este de părere Raluca Tămaş.


Reţete cu drag

Toate produsele Ralucăi se lucrează în bucătăria proprie, după reţete mai noi sau mai vechi, iar rezultatul este sută la sută natural. Orice ar pune printre ingrediente, Raluca nu uită să pună şi „drag de lucru”, fără de care gustul n-ar mai fi la fel. „Ingredientele sunt ori culese de mine, ori cumpărate de la ţărani. Acum, nu e cazul ghimbirului, care nu e de pe la noi. Încerc să ajut, la rândul meu, oamenii care produc, iar dacă am putut să cumpăr de la noi din zonă, mai bine. Vinetele le-am luat în acest an de la cineva din Ighiş. Tot ce fac, gust personal. Nu dau nimic la nimeni fără să ştiu ce gust are. Nu mă feresc să desfac în faţa clientului şi să-i dau să guste, orice se poate gusta. Am călătorit mult, am văzut multe reţete la faţa locului, reţete pe care le folosesc. Sunt multe combinaţii pe care eu le-am inventat, am reţete în care combin piersici cu vin Chardonnay, am reţete pe care le-am testat, sunt reţete locale, reţete tradiţionale la care nu prea ai ce să aduci nou. Chiar la Festivalul «Transilvania Gastronomică» de la Sibiu, de acum câteva zile, o doamnă care are un bistro în centrul vechi al Braşovului a cumpărat zacuscă de la mine, asta după ce a gustat, iar zacusca mea va fi pe masa clienţilor ei. Eu cred că e bine!”, zâmbește Raluca. Medieşeanca a găsit reţeta perfectă în bucătărie, îmbinând în utilul cu plăcutul. Dacă faci ce-ţi place, nu simţi oboseala. „Au fost momente când m-am trezit la 5 dimineaţa şi mă puneam la 2-3 noaptea în pat. E mult de muncă. Eu mă ocup de aprovizionare, eu îmi aleg ingredientele, eu muncesc să fac reţetele, dar satisfacţia e enormă atunci când ceea ce faci este apreciat. Şi aici ai stresuri - vrei să termini un anume produs, te gândeşti cum va fi la gust, ai uneori probleme cu borcanele şi capace care nu se potrivesc... Părerea mea este că oamenii apreciază gustul, apreciază mâncarea naturală, mâncarea de calitate”, conchide Raluca Tămaş. 



Secrete din bucătărie 

Ca orice bucătăreasă iscusită, şi Raluca are secretele ei, dar pe care nu se sfieşte să le destăinuiască şi altora. Indiferent că vine vorba de zacuscă sau gemuri, un sfat bun sau măcar o altă părere nu strică niciodată. „La zacuscă, părerea mea e că s-a cam dus vremea când uleiul stătea de două degete pe borcan. Deci, mai uşor cu uleiul. Sfatul meu e ca fiecare să găsească o balanţă între cantităţi şi gusturi, astfel încât să nu iasă un gust prea tare în evidenţă. Secretul la zacusca mea e echilibrul, trebuies să fie un amalgam plăcut de arome. Dar, revin, gusturile diferă, aşa că e destul de greu de făcut recomandări. La dulceţuri, la gem, nu le mai fierbeţi în nebunie până se caramelizează şi lăsaţi-o mai lejer cu zahărul. Eu niciodată nu pun cât zahăr cere reţeta. Trebuie pus zahăr, dar trebuie ţinut cont şi de cantitatea de pectină, acel gelifiant natural conţinut de fructe. Sunt unele care au cantităţi mari, altele mai mici. Mărul, spre exemplu are o cantitate mare, aşa că dacă faci cu un fruct mai zemos un gem sau dulceaţă poţi pune coaja sau sâmburii de la un măr, într-un tifon, la fiert, alături de fructul respectiv, pentru a-l mai gelifia”, susține medieşeanca. Dincolo de produs, o atenţie maximă trebuie acordată şi recipientelor care păstrează rodul muncii. „Borcanele trebuie să fie bine spălate şi sterilizate, trebuie să închidă ermetic. Dacă respecţi aceste reguli şi lucrezi într-un ambient curat, nu e nevoie nici de conservant şi nici de alte tâmpenii. Iar alt sfat: nu vă temeţi să încercaţi gusturi noi, să faceţi experimente. Trebuie să te joci cu ingredientele, pentru că poţi obţine rezultate spectaculoase”, îi îndeamnă Raluca pe cititorii Monitorului de Mediaș.

Specialistă în turism rural 

De regulă, sezonul în „Bucătăria Domniţei Ralu” începe prin mai şi se termină la sfârşitul lui octombrie. Aşa a fost anul trecut, dar anul acesta munca s-a împletit cu studiul. Asta pentru că Raluca a terminat facultatea de Economia comerţului, turismului şi serviciilor, cu licenţa pe turismul rural. „Anul acesta, am început sezonul în mai, dar îl voi încheia în această săptămână, din păcate. N-am onorat toate cererile de zacuscă, dar am avut în acest an şi eu licenţa, aşa că am făcut mai puţine sortimente decât anul trecut. M-am sacrificat anul acesta, totuși cred că am făcut-o cu folos, pentru că am obţinut o diplomă într-o specializare care mă ajută în ceea ce fac. Din nefericire, închei sezonul acesta de lucru, dar am în faţă o provocare. După ce am văzut Europa, voi pleca în câteva zile în America. Ar trebui să fiu obişnuită cu drumurile, călătoriile, dar totuşi am emoţii. Merg spre New York şi două săptămâni vreau să mă plimb pe acolo, apoi mai văd pe unde. Nu merg la cineva, merg să văd acele locuri, m-ar interesa să văd şi New England şi să găsesc un internship, să pot să lucrez într-un schimb de experienţă. Mi-aş dori să stau în America până în luna februarie anul viitor, să trăiesc şi sărbătorile acolo, iar pentru sezonul viitor de muncă să fiu acasă”, dezvăluie Raluca Tămaş.


Borcane în toată Europa

Borcanele Ralucăi au putut fi admirate şi gustate în multe locuri, începând de la Moara Veche de la Hosman, la festivalul „Transilvania Gastronomică”, la Păltiniş, în Piaţa Transilvania de la Sibiu şi inclusiv la Ziua Recoltei din Mediaş. Dar zacusca şi gemurile medieşencei au trecut şi graniţa. „M-am bucurat de apreciere şi de oameni interesaţi încă de la început. Borcanele mele, din bucătăria mea, au ajuns în toate colţurile ţării, de la Dunăre până la Maramureş şi de la Timişoara la Iaşi. Au fost şi foarte mulţi români plecaţi peste graniţă, care au cumpărat de la mine, iar produsele mele au ajuns Irlanda, Germania, Franţa, Italia sau Austria şi multe altele”, se mândrește Raluca Tămaş.

    Trimite prin e-mail