EDITORIAL | Gospodăriţi-o gospodăreşte!

„Ştiţi de la ce vine numele de Gospodăria Comunală?” m-a întrebat un pensionar hâtru prin centru. Şi, înainte să mă gândesc la ceva, omul a răspuns: „Păi, dacă asfaltează ca într-o comună, ca la sate, cum să le şi zică ?...”. Scurt şi cuprinzător. Ca la sate, clar, dar am văzut destule sate unde asfaltul s-a turnat serios şi cu responsabilitate. Or, la noi, cum rămâne?

Gluma-i glumă, dar, una peste alta, Mediaşul este într-o insuficienţă cronică de asfalt şi drumuri bune. Nu numai asta-i lipsa oraşului, e clar, dar dacă e s-o luăm pe liste cu nevoi nu terminăm prea curând. Că sunt multe. Pe principiul „dragostea trece prin stomac”, degeaba aşteptăm investitori, tineri acasă, turişti şi evenimente culturale, dacă gropile se ţin de noi ca scaiul. Să zicem de drumuri, că doar pe ele le batem toată ziua şi ele ne mănâncă sănătatea, pivoţii şi direcţia de la maşini. Iar cine trece pe-aici n-are chef să mai vină prea curând. Că am ajuns şi subiect de bancuri: crainicul prezintă starea drumurilor din ţară, accident pe DN cutare, recomandare de ocolire, lucrări pe alt drum, ocoliţi pe nu ştiu unde, apoi Mediaş cu recomandarea obligatorie „Ocoliţi Mediaşul”. Să revenim la asfaltul nostru. Pe care, aşa cum scrie la carte, ar trebui să ni-l aducă Gospodăria Comunală, operatorul de drumuri din oraş. Gospodăria Comunală a dat mari bătăi municipalităţii, mai ales în ultimii ani, când foştii consilieri locali şi edilii s-au ales cu un proces pe cap din cauza societăţii. Pe care, spun ei, au vrut s-o salveze de la faliment. Numai că unele voci de prin oraş au zis că mortul de la groapă nu-l mai întorci, iar dacă e să ne uităm cum s-a asfaltat în ultimii ani, cam le dai dreptate. Ar fi trebuit ucisă la un moment dat Gospodăria Comunală şi zămislit un alt copil în locul ei? O întrebare cu multe răspunsuri şi pro şi contra. Dincolo de răspunsuri sunt drumurile din oraş, iar o scurtă inspecţie de la Vitrometan la Automecanica, din Gura Câmpului în centru sau pe Moşnei nu-ţi dă prea multe motive de bucurie. Nu contest faptul că, în cifre şi planuri de afaceri, realitatea de la Gospodăria Comunală e mai bună decât acum 5-6 ani, nu contest că s-au făcut eforturi şi socoteli, planuri şi strategii. Dar pe teren, acolo, la firul ierbii, treaba nu e deloc în regulă. Şi n-aş vrea să fac din nou acele aduceri aminte dureroase de asfaltări pe ploaie, cu lopata şi mătura, ochiometric şi rudimentar, că doar le-au întors pe toate părţile toţi medieşenii care le-au văzut. Ce mi-e peste putinţă de înţeles e faptul că societatea este pe de-a-ntregul a municipalităţii, care are forţa să decidă ce şi cum, iar în acest context orice jonglerie şi rabat de la calitatea lucrărilor nu înseamnă decât că ne furăm singuri căciula. Dacă tot e vremea schimbărilor - sau cel puţin aşa pare - poate că n-ar fi rău de pus mâna pe bisturiu şi de văzut dacă se poate salva ceva, cât anume şi în ce condiţii. Cu părere de rău, dar Mediaşul are mai multă nevoie de asfalt, decât de un operator care arată bine în poze. Sau poate că Gospodăria are puterea de a mânca din tava cu jăratec, să se dea de trei ori peste cap şi să se transforme în murg năzdrăvan? Cine ştie... dar ne vom lămuri curând.