La prima vedere nu pare mare lucru: o bucată de piele tăbăcită, pe care o tai într-o formă şi, cu mici dăltiţe, o sculptezi după cum vrei cu un model ales. Simplu, nu? De pe margine, aşa pare. Dar, în fapt, e artă pură. Şi un fel de magie, care face ca o bucată de piele tăbăcită să se transforme, în mâinile unui artist iscusit, într-un portofel sculptat şi vopsit, în diferite alte accesorii originale sau chiar într-o şa de motocicletă. Toate personalizate cu modele, cusături şi culori. De aproape un an de zile, medieşeanul Daniel Negrea lucrează sculptură în piele, iar din mâinile sale ies adevărate bijuterii.
Autor: Milu OLTEAN
Negrea are 40 de ani şi de meserie este inginer silvic. Ar putea să-ţi povestească ore în şir despre pomi şi plante, iar odată terminate aceste discuţii, ar putea trece la altceva: este amator de motoare, biker cu ştate vechi de plată şi proprietar al singurului bar de profil „rock” din oraş. O altă pasiune de-a sa este sculptura în piele, artă pe care o practică de aproape un an de zile şi care deja i-a adus admiraţia celor care i-au văzut lucrările.
Scânteia
Dani, aşa cum îi spun prietenii, a văzut prima dată sculptură în piele la un prieten de-al său de la Sibiu, acum vreo 9-10 ani, şi de atunci s-a tot gândit cum ar putea şi el să încerce. „Omul făcea curele, portofele din piele, la el am văzut şi o şa de motocicletă gravată. Era un Harley Davidson Shovelhead, care avea sculptat pe şa un pistolar mexican. Pielea sculptată şi vopsită are un farmec aparte, desenul se vede în relief, mie de acolo mi-a plăcut. La acea vreme erau destul de scumpe sculele de lucru şi se aduceau numai din afara ţării. Cert e că am tot cochetat cu treaba asta, dar de vreun an de zile m-am apucat să mă documentez şi de vreo șapte luni am început să lucrez şi eu la modul serios“, ne-a povestit el.
Studiu pe net, practică acasă
Medieşeanul mărturiseşte că a vizionat multe clipuri pe internet, cu tot felul de artişti care sculptau în piele, înainte să dea banii pe un set de scule profesionale. „Scule sunt acum şi la noi, tot felul de truse, mai scumpe, mai ieftine... Ca în orice, e nevoie de studiu şi de multă practică. Eu am furat meserie de pe YouTube, de pe diferite site-uri unde erau explicate tehnici şi de la prietenul meu. N-ai cum să înveţi fără să lucrezi, iar dacă te apuci de treabă mai şi greşeşti. La început ţi se pare simplu să tai, să lucrezi cu dălţile. E o artă care are secretele ei, pielea are capriciile ei, iar toate astea le înveţi dacă ai pasiune. Practica te învaţă cel mai bine ce trebuie făcut. Prima mea lucrare a fost un portofel de care am fost tare mândru, dar când mă uit acum la el încep să zâmbesc, pentru că mi se pare că e lucrat destul de rudimentar“, se amuză Daniel.
Etapele creației
Sculptura în piele se poate face ori manual, cu un cuţit, daltă şi ciocan, ori prin arderea pielii cu laser. Daniel lucrează sută la sută manual, începând de la primele faze de desen şi până la cusut, sau vopsit. Pielea e un material de lucru special, o suprafață moale, pe care orice urmă se simte, care preia toate „toanele” celui care-o prelucrează. Lucrul presupune o serie de etape. „Prima dată faci desenul, trecut pe o hârtie de calc. Ai nevoie de piele tăbăcită vegetal, numai asta se folosește; la tăbăcire se folosesc taninuri de plante, cu extracte din plante. Pielea asta se găsește mai greu, e mai scumpă. Desenul se trece pe piele, apoi iei cuțitul special - cu el se fac toate contururile -, după care lucrezi cu niște dălți micuțe, speciale. Cu ele se bate de jur împrejur tot ce ai lucrat. Din dălți și din imaginația ta, faci orice vrei să faci: forme, desene, umbre...”, descrie Daniel. Dincolo de aceste explicaţii, stă arta. „Sculptura propriu-zisă depinde de grosimea pielii în care lucrezi, oricum e vorba de câţiva milimetri. Se bate conturul cu ciocan de lemn, de teflon, plastic. La început nu simţi materialul, nu ştii cât de tare să intri în modelaj, dar înveţi. Apoi totul merge automat, reflexele se reglează, se formează o chimie între tine și piele. La bătaie, pielea se pune pe o bucată de marmură de granit, ceva care să aibă duritate, dar să fie o suprafață fină. După ce-ai bătut-o, ai făcut umbre, modele, se vopsește. Culorile sunt de mai multe feluri, poţi folosi acrilice sau de apă. După ce ai vopsit, mai e soluție finish, e luciul final, lucios sau mat. Când ai dat cu acel finish, suprafața pielii se întărește, nu mai poți teoretic lucra pe ea. Pielea vegetală absoarbe foarte repede apa, de aceea e nevoie să fie dată cu acel finish. Dacă ar fi să dau din casă un secret, e acela că atunci când se bate pielea, ea trebuie umezită. Urmează apoi cusutul, tot manual, se poate coase în diferite moduri, cu ață sau șnur de piele, cu tot ce vrei. Se pot bate capse, ce vrei. Meseriașii fac la final și lustruitul de margine. Cam acestea ar fi etapele de lucru”, ne-a explicat Negrea.
Artă şi rafinament
Daniel spune că pielea pe care lucrează nu este foarte uşor de găsit, iar de regulă, fiecare îşi caută furnizori pe Internet. Pielea este numai de vită şi se vinde la kilogram sau la metru pătrat. „Fiecare bucată are particularitățile ei, iar prețul e undeva între 300 și 700 de lei pe metru pătrat. Până acum, eu am lucrat pe piele de 2 mm grosime. Dacă faci lucruri mici, mai finuțe, nu poţi pune piele mai groasă. Dacă faci obiecte mai de forță - șei, genți, curele -, foloseşti piele mai groasă, de la 3 până pe la 5-6 mm. Cu cât pielea e mai groasă, cu atât se văd mai bine umbrele pe care le bați. Cuţitul, dălţile te mai costă şi ele vreo 30 de lire, depinde de unde şi ce iei”, susține Daniel. Medieşeanul este de părere că sculptura în piele ţine în mare măsură de calitatea pielii şi a sculelor de lucru, dar, mai mult, de mâna celui care lucrează. „Pe net vezi ce-ți arată ei, dar meseria o înveți singur, pe măsură ce experimentezi. Nimeni nu-ţi spune tot, nu-ţi arată secrete. Sunt lucruri pe care le înveţi singur, îți dai seama că dacă faci ceva iese mai bine sau îţi dai seama ce nu merge. La scule, practic poți folosi o varietate, bani să ai, că ai de unde să iei... Totul ține de arta ta personală, pe net poți să vezi tot ce vrei, dar marea încercare e să-ți stea ție mâna pe lucru. De multe ori, cei care sunt la început pot lucra la fel de serios ca cei cu vechime în branșă. Sculele sunt importante, e importantă și experiența, dar cred că mâna e peste toate. De multe ori, oamenii sunt la fel de talentați, dar e diferență mare de scule, de dotare cu care lucrează”, crede Daniel Negrea.
Portofele şi accesorii
Este mândru de lucrările sale, care au fost admirate şi de prietenii săi. Din mâinile lui Dani au ieşit până acum câteva zeci de portofele, dar şi tocuri de brichete Zippo. Daniel nu a aplicat niciodată de două ori acelaşi model. „La cusut, eu folosesc doar ață cerată, pentru că făcută special pentru cusut manual. Când strângi cusătura, nu se mai desface ca altă ață. E o artă și să închizi cusăturile ca lumea. Vorbim de produse unicat, personalizate”, povesteşte el. Lucrările variază ca şi complexitate, model şi coloristică, iar Negrea lucrează când simte şi când are chef, dar mai ales la lumină naturală. „Cea mai grea lucrare a fost portofelul soției mele. Multe detalii, am lucrat două săptămâni la el numai la bătut. Am făcut modele delicate, flori, fluturi. Gravez doar la lumină naturală, altfel te dor ochii. E lucru de migală, care necesită atenție, concentrare. Nu trăiesc din asta, fac doar din pasiune, așa că am lucrat când și cum am avut poftă”, ne-a spus Dani.
Vis cu şei de motor
Nu s-a gândit încă la pasiunea sa ca la o afacere, dar nu se ştie niciodată. Deocamdată e deschis la provocări şi lucrează pentru prieteni. Mai mult decât atât, de nici o lună de zile s-a încumetat să sculpteze o şa de motor. „E fosta șa de pe motocicleta mea, am folosit-o de prezentare. La şei, desenul e mult mai mare, lucrezi ceva mai relaxat. În funcție de complexitate, poți lucra orice”, arată medieşeanul. Visul lui Dani Negrea este ca, într-o zi, una din şeile de motor sculptate de el să ajungă într-o publicație din străinătate. „E o pasiune pentru mine, dar dacă ar fi să visez... Acum am în plan să-mi iau un aerograf, asta e o sculă pentru vopsit. E vorba de handmade, cu timpul poți ajunge să-ți faci un nume, să fii căutat pentru ceea ce faci. Ce să zic, sunt în discuții cu un amic care are un atelier de custom, face modificări la comandă pentru motocicletele celor pasionaţi. Sunt în discuții și s-ar putea să avem o colaborare. Acesta e de fapt și visul meu, ca o șa sculptată de mine să apară într-o revistă de profil, din străinătate”, conchide Daniel Negrea.
