Istoria oraşului trăieşte în imaginile din casa unui colecţionar medieşean. Vasile Puşcă are o colecţie impresionantă de fotografii şi cărţi poştale vechi cu Mediaşul, precum şi o serie de alte documente despre istoria oraşului de acum 150 sau chiar 200 de ani. Ca majoritatea colecţionarilor, Puşcă ţine la zona sa şi caută tot ceea ce este legat de Mediaş.
Autor: Milu OLTEAN
Oameni de altădată în zi de târg sau cu frac şi joben la diferite întruniri, clădiri semeţe care astăzi nu mai au măreţia de odinioară, locuri ce nu mai seamănă sub niciun chip cu cele de ieri, o parte din istoria de acum un secol sau două a Mediaşului se odihneşte în casa lui Vasile Puşcă. Colecţionar cu vechi ştate, medieşeanul în vârstă de 53 de ani poate vorbi ore în şir de familiile vechi, de istoria unor clădiri, de atelierele foto de altădată, de străzile de odinioară, dar are grijă să învelească poveştile legate de “comoara” sa într-o aură de mister.
S-a reprofilat
De loc din Tăuni, judeţul Alba, Vasile Puşcă s-a mutat la Mediaş de ceva mai bine de 30 de ani. Aici a făcut şcoala şi mai apoi s-a angajat în cadrul centralei Gazului Metan, ca mecanic motoare. După revoluţie, valul schimbărilor şi privatizărilor au făcut ca Puşcă să fie pus pe liber, alături de alţi colegi, iar după o perioadă de muncă în Germania a decis că e vremea să o apuce pe alt drum. “Văzusem la nişte ţigani cortorari, în Blăjel, mai multe lucruri vechi, erau ceasuri de perete foarte frumoase, aduse de bunici şi de străbunici de peste Ocean. Mai aveau bani vechi şi multe alte lucruri şi atunci parcă mi s-a aprins, aşa, un beculeţ. Lucrurile vechi m-au atras ca un magnet. Am început să caut şi eu. Viaţa te întoarce uneori… am schimbat macazul şi, de la meseria de mecanic, m-am gândit că mi-aş putea câştiga existenţa punând în valoare lucrurile vechi, pe care alţii le aruncau afară din casă, din pivniţe, sau din poduri”, ne-a povestit el.
Bani din vechituri
În branşa sa, toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, mai ales că au destule ocazii să se vadă la diferite evenimente şi târguri organizate de-a lungul şi de-a latul ţării, tot timpul anului. Medieşeanul este un om schimbat faţă de acum 10-15 ani, când abia începea să înveţe ce înseamnă valoarea lucrurilor vechi, de care unii se debarasau fără niciun fel de remuşcări. “Dacă te prinde pasiunea asta - a colecţionatului lucrurilor vechi -, atunci te apuci şi studiezi, citeşti, te informezi. Nu m-aş fi gândit niciodată că voi ajunge să citesc despre istoria veche a oraşului nostru, despre locuri, obiceiuri, oameni, lucruri vechi, dar tot timpul parcă vrei să ştii tot mai multe. E spectaculos, mai ales când intri în contact şi cu alţi colecţionari, când vezi ce au ei, când faci schimb de informaţii. Îmi aduc aminte că la început aveam o lampă maiolică, aveam ceva ceramică veche, lucruri din alte vremuri, an după an s-au tot adunat. Unele trebuie să plece către alţi destinatari, pentru că trebuie să trăieşti şi, mai ales, trebuie să cauţi noi şi noi obiecte pentru colecţia ta”, explică omul nostru.
Orice despre Mediaş
Vasile Puşcă ne-a mărturisit că odată strămutat la Mediaş a prins drag de aceste locuri, iar până la o colecţie personală dedicată istoriei vechi a oraşului n-a mai fost decât un pas. Asemeni altor colecţionari, nu s-a sfiit să urce în podurile vechilor case, pe care noii proprietari le doreau debarasate de vechituri, sau să cotrobăie prin beciuri. Aşa a găsit destule lucruri, care altfel ar fi ajuns la coşul de gunoi. “Adun în colecţia mea personală orice ţine de Mediaş, ce găsesc legat de oraşul nostru. Nu vând mai departe, decât în cazul în care am dubluri. Atunci vând sau fac schimburi. Sunt interesat de fotografii, cărţi poştale vechi, orice fel de cărţi, diferite documente, diplome, reclame, dar nu sunt interesat de acestea dacă sunt de după abdicarea Regelui Mihai”, arată Puşcă. Astfel, colecţia medieşeanului cuprinde circa 300 de fotografii originale cu Mediaşul sfârşitului de secol XIX - început de secol XX, precum şi cam tot atâtea cărţi poştale, din aceeaşi perioadă. “Pentru o colecţie completă, îmi lipsesc vreo 400 de fotografii şi tot vreo 400 de cărţi poştale, dar ambiţia mea e să le cumpăr pe toate, într-o bună zi. Mi-aş dori ca această colecţie să rămână moştenire familiei mele”, ne-a spus medieşeanul.
O istorie redescoperită
Dacă stai să-l asculţi vorbind despre medieşenii de altădată, despre saşi, despre case şi străzi, despre familiile vechi, despre bogătaşii din alte vremuri, despre afaceri şi fabrici, nici nu-ţi dai seama cum trece vremea. Istoria în imagini a Mediaşului de la graniţa dintre secolul al XIX-lea şi al XX-lea este una spectaculoasă, care surprinde transformările urbane, mai ales de la nivelul zonei centrale şi îţi permite să-ţi faci o privire de ansamblu asupra modului în care palpita viaţa în oraşul de ieri. “Din câte ştiu, Mediaşul acelor vremuri era un oraş prosper. Cred că oamenii erau altfel, mai degajaţi, iar, în mod cert, multe din clădirile din zona centrală arătau cu mult mai bine decât arată azi. Erau multe familii importante: Caspari, Karres care deţinea una din cele mai mari fabrici de pielărie din zonă, familia Binder şi multe altele. Mediaşul era un oraş industrializat, iar odată cu descoperirea gazului metan oraşul a crescut mai mult, deoarece aici se învârteau mulţi bani”, este de părere colecţionarul.
Pasiune grea
Printre sute şi sute de obiecte, Vasile Puşcă are în colecţia sa brevetul original al inventatorilor regulatorului de gaz, primele cărţi poştale apărute cu Mediaşul, diferite fotografii semnate de familia Guggenberger, care a deţinut în zona centrală unul dintre cele mai vechi ateliere foto din oraş, o carte despre istoria Transilvaniei, diferite reclame din oraş, acţiuni vechi la fabrica de cânepă din Dumbrăveni sau chiar documente legate despre liceul St.L.Roth ori alte clădiri din zona centrală. “Pasiunea aceasta e una grea. Îţi mănâncă timp, trebuie să te informezi, dar are şi multe părţi plăcute, mai ales când găseşti chestii rare, sau obiecte despre care ştii cu adevărat cât sunt de valoroase. N-am stat niciodată să fac calcule, să văd cât am cheltuit, cât am adunat, nu asta e important. Nu ştiu ce va fi, dar părerea mea este că lucrurile care au fost scumpe şi valoroase odinioară, vor continua să fie valoroase şi peste 200 sau 300 de ani”, conchide Puşcă.
Vasile PUŞCĂ | colecţionar: “De pierdut, s-au pierdut multe documente interesante din zona noastră, unele fără ca cei care le-au avut să ştie de ele. Unii şi-au luat case şi, în goana după nou şi modern, au aruncat tot ce era vechi. S-au aruncat multe lucruri de valoare, mai ales după ’90, după plecarea saşilor. Cu toate astea, încă poţi să mai ai surprize plăcute când mai ajungi prin podul vreunei case vechi sau prin beci sau pe la târguri şi expoziţii, la standurile altor colecţionari. De multe ori poţi găsi o carte poştală veche cu Mediaşul la cineva din Bucureşti, pentru că un medieşean o trimisese cândva unui unchi de pe-acolo. Fiecare încercăm să recuperăm cât mai mult pentru zona din care venim, facem schimburi între noi, sau achiziţii.”
