Mi-a fost ruşine să văd bălăcăreala dintre familia faraonului Bercea şi cea a preşedintelui Băsescu, mi-a fost jenă să-l văd pe preşedinte scuzându-se pentru „accidentul nefericit” al fratelui încuscrit cu analfabeţii, la fel cum mi s-a părut jenant ca fostul şef de la Antidrog să reprezinte interesele „băieţilor răi”. Mie mi-e ruşine de România văzută prin ochii Isaurei, în care incultura, şmecheria, batjocura şi sfidarea fac echipă cu politicienii şi interesele obscure pentru punerea în genunchi şi siluirea feciorelnicei Românii.
Milu OLTEAN |
În esenţa lui, statul este un produs al cetăţenilor, un fel de asociere a tuturor pentru binele comun. Unde-s mulţi, puterea creşte. Plătim toţi taxe, impozite şi alte contribuţii, iar statul are grijă să avem educaţie, sănătate, justiţie, autostrăzi, căi ferate şi multe altele. Statul veghează ca toate lucrurile să meargă în pace, în spiritul şi litera legii. Statul este garantul sprijinului acordat cetăţenilor. Statul suntem noi, cu toţii, plătitorii de taxe şi impozite, iar statul trebuie să ne reprezinte şi să ne apere interesele. Să terminăm cu teoria şi să trecem la fapte. Ce face, de fapt, statul în România şi câtă grijă are de cei care lună de lună îi alimentează conturile? Nu-i aşa că v-aţi întristat, aşa, deodată? Pentru că la noi statul e un mecanism care se învârte în sensul acelor de ceasornic al celor aflaţi la putere şi nicidecum în interesul cetăţeanului. N-are sens să mai trecem în revistă faptele, pentru că le ştim cu toţii: statul a tocat şi toacă bani pentru satisfacerea clientelei politice, pentru îndestularea celor aflaţi în cercurile puterii şi pentru plătirea de poliţe către cei care au sprijinit ascensiunea la putere. Uite-aşa ne trezim fluierând în gol, fără autostrăzi, cu taxe tot mai mari de la an la an, cu inflaţie necontrolată, cu spitale închise, cu asfaltări de mântuială, cu pensii de mizerie, şcoli subfinanţate, angajări pe şustache, blaturi şi licitaţii trucate. În loc să-şi apere cetăţenii, statul îi umileşte şi-i batjocoreşte, ba, mai mult, toacă banii ca o moară stricată. Atunci când nu mai ajung banii, statul se împrumută în numele fraierilor, care sunt băgaţi datori neam de neamul lor. În nemernicia lui, statul a dezvoltat mecanisme perverse, prin care dă cu o mână şi ia cu două. La umbra unui stat slab ca reacţie şi acţiune, dar umflat de „piloşi”, amante, cumnaţi, prieteni, amici de pahar şi căpuşat de tot soiul de indivizi putregăiţi, nu-i de mirare că s-au oploşit tot felul de ploşniţe cu afaceri veroase. Iar între o clasă politică de guguştiuci migratori care au ţinut frâiele statului şi interlopi crescuţi în indiferenţa statului, s-au legat cumetriile. Politichia a desfăcut larg picioarele, iar cumetrii au intrat până în plăsele, înfruptându-se din avantajele unor relaţii viciate. Mariajul s-a soldat cu ajutor din partea clanurilor de interlopi, bani şi sprijin, oferit în mod interesat politicienilor aflaţi în campaniile electorale şi cu protecţie din partea clasei politice şi pasivitate a organelor statului. Simplu ca bună ziua. Ceea ce vedem azi sunt efectele unei siluri continue a statului, a intereselor cetăţenilor şi a întregi ţări, aşa că nu-i de mirare că putreziciunea a ajuns până la vârful statului. România văzută prin ochii „doamnei Isaura” e un tărâm fără lege, fără instituţii, fără limite, unde primează doar şpaga, şantajul, banul şi cumetria. România Isaurei nu mai are nicio şansă şi nu e deloc o ţară în care să mai vrei să trăieşti. Vina e deopotrivă şi a celui care ia şpagă, dar şi a celui care dă. Înainte de toate, gândiţi-vă că „Isaura” e un produs al tuturor celor care de 20 de ani s-au perindat pe la putere, iar dacă vedeţi lucrurile aşa, veţi înţelege mai bine cine îşi bagă picioarele în ea de ţară.