Sistemul sanitar din România e mai ceva decât caracatiţa comisarului Cattani şi tare mă tem că molima care bântuie prin spitale şi cabinete medicale n-are vindecare. Sistemul e pervers construit şi are doi actori principali, proştii care cotizează lună de lună şi deştepţii care fac banii să se scurgă în buzunarele lor, fără taxe, fără facturi. Simplu, nu? Fraierii îşi cumpără până şi tifonul în spital, iar curvele îşi măresc ţâţele pe banii fraierilor, cu ajutorul băieţilor deştepţi care lucrează la stat, în regim privat.
 |
| Milu OLTEAN |
Chestiunea e simplă, politicienii şi toţi trepăduşii care se vântură pe la televiziuni fac lucrurile să pară complicate, pentru ca fraierii să nu se prindă de cât de uşor se ascund banii. Gândiţi-vă că fiecare salariat din ţara asta, fiecare întreprinzător, fiecare firmă plăteşte către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate o sumă de bani. Şi pensionarii care depăşesc o anumită sumă încasată plătesc contribuţie la sănătate. Toată lumea plăteşte, cine nu plăteşte se trezeşte peste ani cu penalizări de care nu l-a anunţat nimeni de la CNAS. Banii se strâng, iar prin redistribuire ajung să plătească contravaloarea serviciilor medicale. Treaba care ne dă bătăi de cap e aceea că deconturile depăşesc valoarea bugetului. Spre exemplu, spitalele scriu că au primit 10 lei, iar ele au tratat bolnavi în valoare de 15 lei. În realitate au tratat de 2 bani, iar restul i-au “sifonat”. Alt exemplu. Medicul umflă şpaga şi onorariul de operaţie, ca la privat, iar serviciul este decontat şi la Casa de Asigurări. Cum s-ar spune, pe româneşte, doi iepuri dintr-un foc. Vă întrebaţi, pe bună dreptate, cum de nu sunt bani, dacă dumneavoastră aţi plătit vreme de 10 ani şi n-aţi fost internat niciodată şi nici n-aţi trecut pe la farmacie cu vreo reţetă. Tot pe bună dreptate, vă întrebaţi de ce trebuie să plătiţi medicamentele, pansamentele, pe care spitalul spune că nu le are, de ce trebuie să băgaţi bani în buzunarul femeii de serviciu, asistentei, brancardierului, anestezistului şi medicului, chiar dacă sunteţi într-un spital de stat pentru prima dată şi aţi plătit contribuţie vreme de 20 de ani. Bune întrebări. S-o luăm în sensul acelor de ceasornic. Sistemul de sănătate e construit pe şmenuri şi păcăleli, astfel încât statul habar nu are care sunt cheltuielile reale, de câţi bani e nevoie ca spitalele să trăiască, ce sume decontează spitalele, medicii de familie şi toate serviciile care se învârt în jurul CNAS, ca planetele în jurul Soarelui. De fapt, statul nu vrea să-şi facă ordine în ogradă, pentru că la adăpostul unui sistem de sănătate găunos s-au dezvoltat afacerile băieţilor deştepţi cu farmacii, companii de medicamente, clinici şi spitale private, camarile de partid care dictează angajări şi contracte de achiziţii şi servicii după bunul plac. Iar circuitul banilor e mai bine să fie întortocheat, decât la vedere. Pentru că fraierii cotizează. Personal, nu cred că statul are interes să facă lumină în sistem, să cureţe bubele şi mucegaiurile, să-şi repare fisurile şi scurgerile, pentru că îi convine să fie fraudat. În fond, ăia de fură le fac parte şi celor care gestionează sistemul, aşa că nu vă amăgiţi. Rămâne doar un gust amar să vezi curvele cum îşi umflă ţâţele pe banii proştilor şi mame care plâng la poarta spitalelor cu pruncii în braţe. Asta doare. Vă doresc să nu vă îmbolnăviţi!
