Omul sfinţeşte locul. Aşa a fost de când e lumea şi pământul. Iar un loc unde omul pune pasiune, muncă şi suflet nu poate decât să fie aidoma unui colţ de rai. Cam aşa arată şi casa medieşencei Aureliei Rusu, o fostă profesoară de limba română, pasionată de cultura şi civilizaţia saşilor transilvăneni. Casa din Bazna, de la numărul 244, a devenit un minimuzeu înţesat de obiecte de uz casnic şi gospodăresc vechi, ce au aparţinut saşilor, iar Aurelia Rusu nu s-a mulţumit cu atât. Pasionată de arta culinară, fosta profesoară pregăteşte lansarea unei cărţi de bucate cu reţetele vechi ale saşilor.
Autor: Milu OLTEAN
Aurelia Rusu are 65 de ani şi este o doamnă plină de energie şi bună-dispoziţie, care nu are timp să se plictisească. Dacă ziua ar avea 25 sau 26 de ore, cu atât mai bine, pentru că tare i-ar plăcea să zăbovească mai mult ori prin grădina casei, ori printre obiectele dragi adunate în bătătură, ori la calculator, pe tărâmuri virtuale, ori la diferite întâlniri cu oameni dragi. Pensionarea n-a scos-o deloc „din circuit“ pe fosta profesoară de limba română de la liceul „Axente Sever“ din Mediaş. Ba, din contră, i-a deschis o uşă către pasiunile de-o viaţă. „Toate se aranjează aşa cum trebuie, viaţa se ocupă de toate. Eu am absolvit liceul la «Axente Sever» şi tot acolo am ajuns profesoară, iar la pensie am predat ştafeta unei foste eleve de-ale mele. Din 1972 până în 2005 am fost în slujba literelor. Aş putea spune că am fost o viaţă printre litere şi tineri, de aici am luat energie şi prospeţime. Chiar dacă am o anumită vârstă, simt că am sufletul tânăr. Când am ieşit la pensie, am avut dorinţa de a mă ocupa de hobby-urile mele: colecţionarea de obiecte vechi, de uz casnic şi gospodăreşti săseşti, etnografie săsească din zona noastră. Am cumpărat în ‘90 casa la Bazna, una dintre cele mai vechi si mai bine păstrate case săseşti din localitate. Pe grindă e scris anul 1799, iar acela a fost începutul“, ne-a povestit medieşeanca.
 |
| Aurelia Rusu îşi întâmpină oaspeţii după moda săsească: pâine cu untură şi ceapă şi un ştampăl de şnaps |
Muzeu în bătătură
În casa cumpărată la Bazna, care aparţinuse unei familii de saşi emigrată în Germania, Aurelia Rusu a găsit o serie de obiecte vechi, apoi a dat sfoară-n ţară, printre prieteni, vecini şi cunoscuţi că vrea să adune cât mai multe lucruri care le-au aparţinut saşilor, pentru a le grupa într-un mic muzeu chiar în propria casă. Imediat după căderea comunismului începuse un adevărat exod al saşilor de pe meleagurile noastre, astfel că multe lucruri de valoare au rămas abandonate în case. „M-a durut sufletul când am început să umblu prin casele din zonă şi am aflat că unii oameni n-au ştiut şi n-au avut ce să facă şi unde să pună obiectele vechi găsite prin case, aşa că ori le-au aruncat, ori le-au dat foc. Oricum, am reuşit să adun destule lucruri, pe care le-am aranjat frumos într-o cameră a casei. Ulterior, am ajuns la trei camere şi mi-a venit ideea de a amenaja un mic muzeu, astfel încât şi alţii să se bucure de aceste obiecte“, explică Aurelia Rusu. Ideea unui muzeu particular i-a venit după o excursie în Franţa. În Bretonia a văzut un astfel de muzeu şi s-a gândit că ar putea face şi ea aşa ceva. „În 2008 aveam încropită o cameră, mai apoi am ajuns la trei. Practic, este vorba de o colecţie particulară de etnografie săsească. Cine are chef să vadă lucruri de altădată poate veni liniştit, nu se plăteşte nicio taxă, cine vrea poate sa facă benevol o mică donaţie. În 2011 am absolvit cursurile Buninet, aşa că am făcut şi un blog al muzeului meu, care cred că mi-a adus ceva popularitate. Am avut vizitatori, turişti, oameni care au auzit de ceea ce am facut si mi-au trecut pragul. Chiar şi reprezentanţii de la un ziar de limbă germană au fost şi mi-au luat interviu“, se mândreşte pensionara.
Bucate săseşti
Marea provocare care stă în faţa Aureliei Rusu pentru acest an este tipărirea unei cărţi de bucate cu reţete tradiţionale ale saşilor din zona noastră. „Vecinii saşi din Bazna care au plecat imediat după ’90 mi-au lăsat caietele lor de reţete, pe care le folosiseră ei, părinţii sau bunicii lor. Le-am păstrat cu grijă, iar când mi-am pus problema de a scoate o carte de bucate săseşti, aveam destul material. Am ales 120 de reţete, pe care le-am grupat în 10 capitole, câte 12 reţete pentru fiecare capitol, printre care se regăsesc preparate din carne de porc, vită, oaie, pui, ciorbe, prăjituri şi diferite alte preparate. Uneori m-am gândit că reţetele sunt depăşite, spun de reţete în general, că nu mai sunt la modă, dar uite că pe toate posturile TV au emisiuni cu reţete. Aş putea spune că sunt «în trend» cu emisiunile. Oricum, cartea de bucate este o extensie a pasiunii pentru civilizaţia săsească”, consider Rusu. Ea este de părere că saşii şi-au lăsat puternic amprenta pe arta culinară din zona noastră, mai ales că erau foarte riguroşi în ceea ce priveşte orele de masă, conţinutul meniului sau respectarea reţetelor păstrate din generaţie în generaţie. „Saşii nu au multe lucruri specifice, ma refer la saşii din Bazna. Specific au rabarbăr, adus de saşi acum o mie şi ceva de ani pe aici. De asemenea, mai e planta aromatică chelber, folosită la tocana de miel, la ciorba de miel, o planta aromatică folosită foarte des în Franta, unde are denumirea de hasmaţuchi şi se foloseşte la salate, supe, tocăniţe“, dezvăluie autoarea.
Sfaturi pentru noră
Se amuză teribil când mărturiseşte cum i-a venit ideea cărţii. Ambii săi copii sunt stabiliţi în Germania - fata este măritată cu un sas din Mediaş, iar băiatul, cu o nemţoaică. „Fiul meu gătea în Germania ce a mâncat şi el acasă, iar nora mea a rămas impresionată de mâncărurile lui, aşa că odată, când am mers la ei, am văzut scris pe o tăbliţă în bucătărie: «Liebling, dein Essen steht im Kochbuch», adică: «Dragule, mâncarea ta e ca din cărţile de bucate». Aşa mi-am zis să fac o carte de bucate, să poată prepara şi nora mea aceste minunăţii culinare“, susţine Aurelia.
Aurelia RUSU | pensionară: „De multe ori i-am întrebat pe cei care mi-au trecut pragul dacă ştiu cu ce îşi primeau saşii oaspeţii. Unii răspund că îi primeai cu ceai, cu prăjituri, cu dulceţuri, cu diferite dulciuri. Vă spun eu: îi primeau pur şi simplu cu felii de pâine cu untură şi ceapă. Vara cu ceapă verde, iarna cu ceapă uscată. Tare mult m-am mirat de tradiţia asta, dar aşa îi aştept şi eu pe cei care-mi trec pragul casei. După acest aperitiv merge bine un ştampăl de ţuică, după poftă şi chef.“
Aproape gata
Cartea de bucate săseşti, în română şi germană, este gata să vadă lumina tiparului în acest an. Mai este puţin de lucru, dar medieşeanca se gândeşte deja la cel mai potrivit loc pentru lansarea acesteia. „Cartea e gata, varianta românească e finalizată, am dat-o la traducere în limba germană. M-am gândit că în această toamnă, la «Ziua recoltei», aş putea s-o lansez. Acolo Bunineţii au avut în fiecare an un stand cu produse. În acelaşi timp, mi-ar plăcea ca lansarea să aibă loc poate la un restaurant cu specific, sau poate chiar în curtea casei de la Bazna. Încă nu m-am decis, vom vedea ce ne rezervă viitorul“, este de părere Aurelia Rusu.
Meniu săsesc
Ciorba săsească „brodelawend“ este una din reţetele speciale pe care Aurelia Rusu a dorit să o dezvăluie pentru cititorii Monitorului de Mediaş. „Ciorbele lor seamănă cu o tocăniţă. Sunt mai consistente, se dreg cu amidon, au cantitate mai puţină de apă. Pentru această ciorbă e nevoie de 750 g carne de vită sau porc, 6-8 cartofi tăiaţi cubuleţe, 2-3 foi dafin, 1,5 litri de apă, amidon dizolvat în apă. Se pune carnea la fiert în 500 ml de apă fierbinte, separat se călesc două cepe în puţin ulei si se pune în apa în care fierbe carnea. Când carnea e fiartă, se adaugă cartofii taiaţi cubuleţe, un litru de apă sarată şi 2-3 foi de dafin. Se drege cu amidon dizolvat în apă şi oţet, după gust. Se ornează cu pătrunjel verde şi se mănâncă cu smântână“, descrie ea.
