luni, 18 februarie 2013

Publicat la 2/18/2013 12:06:00 p.m. de Redacţie

Editorial: Oda puşcăriei

“Râde iară primăvara, peste câmpuri, peste plai” şi de la este la vest, de la nord la sud, din ministere şi primării, judecătorii şi secţii obscure de poliţie din te miri ce cătun, de la fotbal la box, de la stânga la dreapta răsună vesele cântece de puşcărie. Toată ţara s-a transformat într-o puşcărie, unii intră, alţii ies, şmecherii iau cu suspendare sau o şterg peste hotare.

Dezvoltăm obsesii bolnăvicioase pentru puşcării şi scoatem din cărţi cuvinte puşcăriabile. Peste tot vedem numai puşcării şi puşcăriaşi. Matinalul începe cu puşcării, arest preventiv şi cercetări penale, news-urile de la prânz se îngrămădesc în faţă la Jilava la schimbul de tură, ştirile de la 5 arestează, reportajele ne arată puşcăriaşi care cântă manele la xilofon, camera ascunsă ne arată cum se cumpără de toate în puşcărie, ştirile de seară ne fac pomelnicul arestărilor de peste zi şi îi trec în revistă pe potenţialii puşcăriaşi de mâine. Modelele pe care le punem pe masă astăzi sunt puşcăriaşi, foşti, actuali, sau potenţiali. Arătaţi de mai multe ori şi băgaţi în seamă pierd aura de pedepsiţi şi devin şmecheri. Cred că se creează aşa o legătură nevăzută între ideea de succes în orice domeniu şi puşcărie, de parcă privarea de libertate trezeşte în tine tot felul de idei revoluţionare menite să-ţi schimbe viaţa mai ceva ca feng-shui. O simplă cercetare a celor care apar zilnic în gazete, în jurnale de ştiri şi la tot soiul de evenimente mondene, ca oameni de succes sau de decizie ne arată personaje care au avut treabă cu puşcăriile, cu cercetările penale, cu arestul preventiv şi cu vizite dese pe la anchetatori şi tribunale. Năstase, Bote, Meme, Borcea, Cozma, Sişu, Dan Diaconescu, Brigitte Sfăt, iar lista poate continua pâna la Sile şi Nuţu, fraţii Mararu sau Ghenosu, toţi aceştia de pe urmă infractori celebri, proslăviţi şi prezentaţi la ştiri ca nişte veritabili haiduci moderni. De la atâta abundenţă de puşcărie, ajungi să crezi că ăia care-au călcat pe bec şi stau la răcoare sau cei care aşteaptă să intre la zdup sunt chiar personaje simpatice, glumeţe, puse pe şotii şi pline de har, altfel nu-mi explic că tabloidele şi realizatorii de diferite emisiuni sunt în limbă după ei. În ritmul acesta, ajungem să vedem în câţiva ani trecută în CV o rubrică specială, unde se cere experienţa acumulată în anchete sau, şi mai bine, în penitenciar. Iar cei care or să te ia la purecat vor crede că nu-i ceva în regulă dacă n-ai avut treabă cu niscaiva zăbrele. Suntem praf la multe capitole, ştim, dar ne facem că plouă sau că avem altă treabă. N-avem autostrăzi, dar ne bulucim grămadă cu reporteri şi camere de filmat să-l vedem pe Năstase în zeghe, dăm bani la UE, nu suntem în stare să-i aducem acasă şi să-i investim, dar stăm toată ziua călare pe Copos şi Becali. Nu ne mai doare capul de tinerii care pleacă, nici de olimpicii care se întorc în anonimat pe aeroport, nu ne mai pasă de oamenii care-şi văd în linişte de treabă, nu ne punem problema cum e România normală, cuantificăm totul în ani de puşcărie, zile şi luni, executare sau suspendare. Oda puşcăriei se cântă peste tot, la colţ de stradă, la birou, în gări, pe stadioane, în Parlament. Veselă, triumfătoare peste plaiurile... goale. (Milu OLTEAN)



    Trimite prin e-mail