Gata! Aleşii noştri minunaţi au luat problema în mâini şi au decis să le pună stavilă grătaragiilor din toate colţurile ţării, drept pentru care au adoptat o lege pentru „prevenirea, reducerea şi eliminarea impactului negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populaţiei, generat de practicarea inadecvată a activităţilor de picnic”.
„Fie criza cât de grea, eu tot frig la carnea mea”, pare a fi unul dintre sloganurile preferate ale unor români, pe care-i vedem de la munte la mare, de la deal la şef, pardon la şes, în jurul grătarelor, plini de fum de ceafă groasă, mititei sau copane de pui. Românii sunt inventivi nevoie mare, iar ce rămâne în urma cărnetului fript nu mai e treaba lor. Că unde se frige carnea se aruncă şi cutiile de cine ştie ce, peturi, pungi, coji de seminţe şi multe altele. Grătarul în aer liber a ajuns un motiv de pângărire a locurilor frumoase din patrie, fără discernământ şi fără nicio consideraţie pentru natură, frumos şi normalitate. Nu-i un păcat şi nicio pacoste să faci grătar, doar că exagerările şi friptul fără de cap au transformat multe locuri frumoase din ţară în restaurante ambulante, dar mai ales le-au dat obiect de activitate activiştilor pentru debarasarea de gunoaie a zonelor verzi. Nu ştiu ce va aduce noua lege, care stă să intre în vigoare, pentru că e greu de crezut că metehnele vechi se pot vindeca altfel decât arse la bani, deocamdată n-am citit nimic despre pedepse, ci mai mult despre obligaţia unora de a amenaja locuri speciale pentru picnic, utilate cu toalete ecologice şi coşuri de gunoi. Sunt curios de efectele unei asemenea legi, aştept diminuarea ştirilor cu grătare, cu manele şi sticle de bere pe la hramurile bisericilor, dar... mă tem că vine azi-mâine 1 Mai muncitoresc şi se duce naibii toată legea. Sau, mai ştii? (Milu OLTEAN)
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
