marți, 15 noiembrie 2011

Publicat la 11/15/2011 09:04:00 a.m. de Redacţie

Cărţile „roşii” - arse şi aruncate la gunoi

De cărţile „Conducătorului iubit” s-a ales praful. Cele care n-au fost arse în decembrie ’89 au ajuns la topit, iar puţine se mai păstrează în depozitele bibliotecilor. Cei care le mai au prin podul casei pot scoate bani frumoşi, deoarece sunt destui colecţionari care oferă sume considerabile pe cărţile lui Ceauşescu.



Autor: Milu OLTEAN

Imaginile cu vitrine şi standuri dichisite şi ticsite de cărţi cu coperta roşie şi titluri aurite, cele mai multe dintre ele purtând semnătura „tovarăşului” Nicolae Ceauşescu, persistă încă în amintirea multora. Asemenea imagini erau obişnuite şi pentru medieşenii care treceau pragul librăriilor sau bibliotecilor înainte de decembrie '89. De la Revoluţie au trecut aproape 22 de ani, dar sunt mulţi cei care-şi aduc bine aminte de cărţile cu omagii, cuvântări, congrese, prelegeri, dări de seamă, scrieri alese în faţa cărora zâmbetul era interzis şi se lua obligatoriu poziţia de drepţi.

Cărţile lui „nea Nicu” valorează acum sute de lei, în comerţul online
Sindicatele aveau colecţia întreagă

Fostul director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Mediaş, Achim Hudea, îşi aminteşte că instituţia se putea lăuda înainte de 1989 cu o colecţie impresionantă de „carte roşie” semnată atât de fostul conducător, cât şi de soţia acestuia, Elena Ceauşescu şi chiar şi de „prinţişorul” Nicu, cel care a fost co-autor la câteva volume. Imediat după 1965, în biblioteca de la Casa de Cultură a Sindicatelor au început să intre masiv cărţile „tovarăşului”, la recomandarea organelor de partid. „Cred că am avut în biblioteca noastră cam tot ce s-a scris şi s-a tipărit în legătură cu Ceauşescu. Cum deschidea gura, cum apărea cartea sau broşura. Eram obligaţi să le cumpărăm, făceam planurile anuale de achiziţii şi era obligatoriu să trecem şi cărţile partidului. Mai târziu, cărţile acelea se dădeau la pachet cu volume de beletristică, aşa că ni le băgau pe gât“, povesteşte Hudea.

Cu remorca spre distrugere

Îşi aminteşte că marea majoritate a „cărţilor roşii” ocupau un stand al bibliotecii, fiind expuse cât mai la vedere. În plus, la fiecare aniversare a zilei de naştere a lui Ceauşescu, biblioteca era obligată să amenajeze un pavilion separat de carte, în holul Casei de Cultură. Revoluţia a găsit instituţia cu vreo 3.000 de cărţi scrise de, pentru şi în onoarea iubiţilor conducători, iar spiritele încinse ale revoluţionarilor medieşeni nu puteau ocoli Casa de Cultură. „Din Primărie zburau cărţile pe geam, erau arse şi rupte de oamenii din piaţă. Au intrat şi la noi anumite persoane şi au vrut să spargă o vitrină de cărţi. Cumva i-am calmat şi au plecat. Nu ştiu nici azi cum s-a întâmplat, dar în decembrie '89 n-am pierdut nici o carte”, mărturiseşte el. Minunea n-a ţinut, însă, decât câteva zile, iar fostul director n-a uitat că, în februarie 1990, a primit o circulară prin care era obligat să caseze toate cărţile de formaţie comunistă. „Am adunat cărţile grămadă, am chemat un tractor cu remorcă şi le-am încărcat, pentru a fi duse la DCA. N-am mai păstrat niciuna. Asta a fost. Până la urmă, ne gândim că poate era mai bine să le fi păstrat, era totuşi o pagină de 50 de ani din istoria României”, este de părere nostalgicul director.

Tinerii le caută

Pe vremuri, Biblioteca Municipală se putea lăuda şi ea cu numeroase „opere” ale conducătorilor de atunci, circa 1.500 de cărţi, toate aranjate în corpul denumit 3CP. În zilele fierbinţi din decembrie, multe dintre volumele aflate la filiala din centrul oraşului, Biblioteca Copiilor de atunci, au ajuns pe foc. Revoluţionarii au spart vitrina sediului, au vandalizat standul de cărţi comuniste şi le-au dat foc în plin centru. În februarie ’90, a venit ordinul prin care cărţile comuniste trebuiau aruncate la coş, dar angajatele de atunci au decis pe cont propriu să păstreze mai multe volume, la care existau dubluri, iar astfel, Biblioteca Municipală a „salvat” mai multe volume comuniste, care au stat ani la rând, fără să întrebe nimeni de ele şi fără să fie, desigur, solicitate de cineva, într-un dulap de pe scările care mergeau către depozitele din fostul sediu din Piaţa George Enescu. Ulterior, în 2007, când biblioteca s-a mutat în Piaţa Regele Ferdinand, multe dintre cărţile cu sinteze şi cuvântări de la congrese n-au mai ajuns în noul sediu, ci direct la gunoi. Recent, liceenii de la „Roth” le-au readus la lumină. „A fost un proiect al elevilor de la liceul Roth despre perioada comunistă şi cu acel prilej au apelat la noi pentru a face o expoziţie de carte din acea perioadă. Cred că a fost singura solicitare de a scoate la lumină acele cărţi, după ’89”, susţine Camelia Brezae, coordonatoarea Bibliotecii Municipale „St. L. Roth”.

La SNG mai sunt câteva zeci de volume

Biblioteca Şcolii Naţionale de Gaz păstrează printre volumele de carte şi câteva zeci de amintiri din fostul regim, uitate printre rafturi de o fostă bibliotecară a liceului, care a casat „cărţile roşii”, dar nu le-a trimis pe toate la topit. „Ştiu de la fosta bibliotecară că a venit o ordonanţă de scoatere a acelor cărţi din circuit, dar ea a pus câteva deoparte, chiar dacă le-a scos din uz. Sunt câteva zeci de cărţi în depozit, printre care şi scrise de Marx şi Engels, dar acestea sunt scoase din inventar. Cred că o singură dată a întrebat cineva, demult, de vreuna dintre ele, în rest nu le cere nimeni. Eu le-am arătat odată copiilor, să-l vadă pe Ceauşescu şi să vadă cum erau cărţile de atunci. În rest, nu umblă nimeni la ele”, ne-a spus Cristina Pustai, bibliotecar la Şcoala Naţională de Gaz.

Comunismul a ars la Copşa Mică

Biblioteca orăşenească şi cea sindicală din Copşa Mică funcţionau împreună şi deţineau câteva sute de volume cu plenare, cuvântări, şedinţe ale PCR. La Revoluţie, marea majoritate a „cărţilor roşii” au fost mistuite de flăcări. „Lucram la bibliotecă atunci, ca şi acum, iar soţul meu era şeful Poliţiei. În acele zile mi-am luat concediu, nu ştiam ce se va întâmpla. Când m-am întors la serviciu, am aflat că acele cărţi au fost scoase şi arse de revoluţionari. Aveam destule cărţi, cred că aveam şi acele cărţi mari «Omagiu» şi acelea au fost arse. Ni se băgau pe gât, primeam foarte multe broşuri, nu venea nimeni să le vadă, nici pomeneală să fie cineva interesat de ele, iar la Revoluţie oamenii se distrau văzând cum arde poza lui Ceauşescu. Nu cred că mai am vreuna în arhive. Poate una-două, dar nu ştiu sigur”, afirmă Ana Ivan, de la biblioteca orăşenească din Copşa Mică.

Pentru colecţionari

După ceva mai bine de 20 de ani de la Revoluţie, „cărţile roşii” au ajuns o marfă bună de vânzare. Pe anumite site-uri specializate, „Omagiile”, cuvântările, plenarele şi alte asemenea cărţi se vând cu preţuri care pleacă de la câţiva lei şi ajung la sume exorbitante de câteva sute de lei.

Literatură la pachet cu Ceauşescu

Pentru a scăpa de volumele scoase sub oblăduirea PCR, care oricum rămâneau acoperite de praf pe rafturile librăriilor, „sistemul” s-a gândit la o soluţie ingenioasă. Astfel, atunci când librăriile primeau o carte pe care ştiau că o vor vinde repede şi bine, alături de ea se ataşau şi una-două broşuri comuniste, iar achiziţionarea cărţii dorite era condiţionată de achiziţionarea întregului pachet.

Camelia BREZAE | coordonator Biblioteca Municipală „St. L. Roth”:  „Mai avem în depozit aşa numitele «cărţi roşii», dar cum acestea erau casate şi nu mai figurau în inventar nu se ştie cu exactitate câte mai sunt. Nu s-au mutat toate în noul sediu, s-au aruncat dintre ele, aşa s-a decis. Suntem în plin proces de inventariere a fondului de carte şi vom ajunge şi la ele, abia atunci vom vedea despre ce e vorba, dar în mod cert nu mai avem un număr foarte mare.”
    Trimite prin e-mail