După trei ani fără cinema în oraş, în 2006 municipalitatea a resuscitat fostul cinema „Central” şi l-a rebotezat „Mediensis”, iar acum Mediaşul este gata să deschidă porţile unui festival de film internaţional. E mult, e puţin?
Autor: Milu OLTEAN
Cine nu-şi aduce aminte de cozile la bilete pe Corso în faţa „Progresului”, cine nu-şi aduce aminte de platoul plin din faţa cinematografului „Central”, cine poate să uite filmele de la sala „I.L. Caragiale”? Cinematograful - amintiri, iluzii, bucurie, speranţă - este fără îndoială un barometru fin al comunităţii, care indică foamea de cultură, starea economică şi nivelul de educaţie şi aşteptări. Ani de zile, cinematografele medieşene au fost luate cu asalt de un public dornic să vadă şi să revadă filme, bune sau mai puţin bune. Altă lume, altă viaţă, alţi bani. După revoluţie, cinematografele au picat unul după altul, iar ultimul bastion a căzut în 2004, atunci când pe cinema „Progresul” s-a pus o tăbliţă cu “renovare”, care nu s-a mai dat plecată. Pe fondul prăbuşirii cinematografelor la nivelul întregii ţări, pe considerente economice, nici Mediaşul n-a mai putut să ţină un cinema. (...)
Şi totuşi. Cinematograful a renăscut din propria cenuşă, asemeni păsării Phoenix. De câţiva ani de zile, municipalitatea a readus la viaţă fostul cinema „Central”, devenit „Mediensis”, iar medieşenii au început să redescopere încet, încet, cinematograful. E greu de ucis un spirit al oraşului, atunci când acesta a făcut ani întregi casă bună cu medieşenii, iar pe acest fond, ideea organizării unui festival de film la Mediaş nu putea să nu aibă sorţi de izbândă.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
