luni, 19 octombrie 2015

„Munca e aceeași, dar un proiect te ajută la început de drum”


Din generație în generație, familia Drăgan se ocupă de oierit. Munca e grea și îi solicită de dimineață până seara, iar câștigul se lasă de multe ori așteptat. Un sprijin binevenit l-a adus un proiect pe fonduri europene nerambursabile.


Ana DRĂGAN
Ana Drăgan crede în viitorul agriculturii românești, dar este de părere că producătorii ar trebui să se asocieze pentru a fi mai puternici pe piață. „Este afacerea familiei mele. Îl avem pe tata care ne ajută foarte mult - el are oi de mic copil, de la bunicul, apoi suntem noi, cele trei surori și soții noștri. Avem oi, producem în primul rând lapte, brânză și vindem miei. Am vrut să mărim ferma, ca să trăim toți din asta, așa că am accesat fonduri pentru a cumpăra mai mult pământ și pentru a înmulți efectivul de animale. Am început cu 315 capete, trebuie să mărim efectivul la 600 și trebuie să cumpărăm 7 hectare de pământ. Cu pământul pe care îl mai avem și ce am mai luat în arendă, o să ajungem undeva la 50 de hectare”, povestește Ana Drăgan, care, în calitate de șef de exploatație, este beneficiara finanțării de 40.000 de euro.

Ajutor din partea GAL MH

Tânăra agnițeancă a depus proiectul pe Măsura 112, în primăvara anului trecut, la GAL Microregiunea Hârtibaciu. Mare i-a fost bucuria să afle că a obținut finanțare integrală. „Ideea ne-a venit, în primul rând, în urma discuțiilor cu prietenii și vecinii care au mai accesat fonduri. Cei de la GAL ne-au ajutat de la început până la sfârșit. Nu știu dacă ne-am fi descurcat și fără ei. Poate că ne-am fi descurcat, dar mult mai greu. Am început proiectul în 2014, suntem în primul an de implementare. Lucrul la proiect nu a durat foarte mult. Am început prin februarie și în septembrie deja ne-a intrat prima tranșă de bani. Eu zic că a mers destul de repede. Acum trebuie terminate actele pentru pământ și trebuie mărit efectivul de animale ca să putem cere a doua tranșă de bani. Anul acesta trebuie să înmulțim efectivul. Nu mi se pare că e foarte mare birocrația. Munca tot aceeași este, ca și dacă nu ai avea proiectul. Dacă nu faci proiect, să poți avea un început, e greu să pornești de la zero. Un proiect e foarte bun ca să poți să începi și nu fii singur, fără nici un ajutor. Altfel, dacă ai ghinion de un an secetos, se îmbolnăvesc animalele sau dai de probleme cu vânzarea laptelui sau a mieilor, te descurajezi și te oprești, într-un an sau doi dai faliment. E bun un proiect, fiindcă primești o mulțime de bani. Clar, te ajută!”, este de părere Ana Drăgan.


O zi de lucru

Elena Rebrișorean, sora Anei, ne descrie o zi de muncă. „Acum, spre iarnă, deja nu mai este chiar atât de mult de lucru. Dar vara, tata și băieții se trezesc la 4 dimineața, la 5 vin la muls”, spune ea. „După muls ne întoarcem aici, la fermă, unde pe la ora 7 predăm laptele. Vine o mașină, cei care fac colectarea au un bazin aici, în apropiere, la gară, cu tancuri de răcire și tot ce trebuie. După ce predăm laptele, venim acasă. Iar după-amiaza ne întoarcem la fân. Dacă nu este fân, ne mai întoarcem la muncă doar pe la 16, la a doua tură de muls. Deci munca grea este până răsare soarele și apoi după-amiaza, dacă nu este fân. În schimb, când e fân, pot să zic că lucrăm de dimineață până seara. Acum mai avem câțiva baloți de fân de adunat”, ne arată Gheorghe Rebrișorean, cumnatul Anei Drăgan, care a lăsat Spania pentru a-și câștiga traiul acasă, prin afacerea de familie.


„Sunt multe de făcut“

Greutățile sunt încă la tot pasul, însă agricultura are viitor, este de părere Ana Drăgan. „Acum, cu proiectul, am cumpărat foarte mult teren care e încă neîntabulat și e foarte scump să-l întabulăm. Avem utilaje vechi, ne gândim poate cu timpul să le înnoim. Am făcut saivanul, care acum doi ani nu a fost, trebuie să facem un coșar nou aici, am vrea să împrejmuim, trebuie să facem drum de acces… Sunt multe de făcut și banii aceștia reprezintă un mare ajutor. Ar mai merge făcut un punct de preparare a laptelui, a brânzei, dar e greu cu desfacerea. Anul acesta a fost destul de secetos, fânul e de două ori mai puțin față de anul trecut. Laptele se vinde la preț derizoriu, lâna n-are căutare... În plus, suntem dezamăgiți că am fost înșelați la vânzarea mieilor, ca mulți din zonă: a venit o firmă, au încărcat mieii și ne-au promis că ne vor plăti banii în cont. Au trecut trei luni deja și nu s-a întâmplat nimic. O soluție ar fi să ne asociem, ca să putem să ne reprezentăm mai bine interesele. Deocamdată, oamenii sunt reticenți și nu prea înțeleg ce înseamnă asta, dar poate că se va ajunge și la noi la asociații. De hrana cea de toate zilele întotdeauna va fi nevoie, așa că agricultura are cu siguranță viitor”, conchide Ana Drăgan.