Minunea aceasta a rânduit-o Mântuitorul Iisus Hristos să-l slobozească pe acel om înfricoşat de puterile diavolului, dar mai ales să ne arate nouă tuturor ca ispita diavolului poate fi uşor învinsă, prin însemnarea cu semnul Sfintei Cruci, care este semnul lui Hristos şi prin primirea lucrărilor sfinţitoare. Prin primirea celor sfinte, prin stropirea noastră cu apă sfinţită, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos, prin ungere cu Sfântul Mir etc.
Autor: ÎPS dr. Laurenţiu STREZA, Mitropolitul Ardealului
Cât este de mare ispita diavolului şi ce putere are el asupra noastră? Se pune întrebarea: Are diavolul putere de la el? Dacă ar fi aşa, atunci ar exista o luptă între două forţe. Între bine şi rău, cum eram noi învăţaţi să credem. Nu este aşa! Diavolul are numai o îngăduinţă de la Dumnezeu ca să ne ispitească pe noi ca noi să putem obţine victoria împotriva lui. Ce mare bucurie are sufletul creştin când dobândeşte ceva! Câtă satisfacţie, câtă bucurie ai când l-ai învins pe vrăjmaşul, când ai călcat poftele, când ai trecut peste orgoliu, când ai trecut peste mânie, mânia ai transformat-o în bunătate. Câtă mulţumire avem noi în faţa lui Dumnezeu şi-n sufletul nostru!
Diavolul poate veni să stăpânească, întâi vine cu ispite; vine şi-ţi pune o tavă mare cu tot felul de tentaţii! Spune: „Ia, serveşte-te!“. Sfinţii Părinţi spun că diavolul vine şi intră-n noi prin gustul cărnii. Ce înseamnă lucrul acesta? Diavolul intră în noi prin poftele noastre, intră prin mâncare prea multă, prin beţie, desfrânare prin toate păcatele acestea prin care le facem pentru ca noi să spunem că am dat trupului plăcerile pe care el le cere. Atât de mulţi diavoli au intrat în demonizaţi! Când l-a întrebat Mântuitorul cum îl cheamă pe demonizat, acesta nu a dat un nume, ci a spus că e o legiune; o sută de bucăţi, o sută de demoni erau în el.
Mântuitorul spune şi porunceşte diavolilor, porunceşte să iasă din omul acesta. S-a întâmplat însă ceva pentru noi, ceva foarte straniu. Mântuitorul nu i-a poruncit diavolului. S-a întâmplat şi altă dată când Mântuitorul i-a spus: „Ai venit prea devreme să ne munceşti, ştim că la judecata finală vom fi aruncaţi, vom fi pedepsiţi în gheara focului, ai venit prea devreme. Nu ne porunci nouă!” Ei au cerut: „Lasă-ne să intrăm în turma de porci“. Acum ca oameni am judeca astfel: Iată, Mântuitorul Iisus Hristos a făcut o nedreptate. L-a vindecat, l-a tămăduit pe acesta şi a dat drumul diavolilor să intre-n turma de porci...
La Taina Botezului sunt patru rugăciuni de alungare a duhurilor necurate a demonilor cu ajutorul semnului Sfintei Cruci, în numele Sfintei Treimi. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt e un singur Dumnezeu şi spunem când ne închinăm cu cele trei degete de la mâna dreaptă împreunate, spunem când ne pecetluim mintea noastră: „În numele Tatălui, adică pecetea darului vine peste mintea mea, e cârmaciul vieţii mele aşa cum Dumnezeu Tatăl este principiul Sfintei Treimi. Atunci când spunem şi al Fiului, arătând că Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul în lume, dar l-a trimis din iubire, atunci eu îmi pecetluiesc iubirea, inima mea. Mă pecetluiesc cu pecetea Treimii când ridic mâna şi spun al Sfântului Duh, atunci cei doi umeri care sunt simbolul puterii, simbolul lucrării fizice, ei sunt pecetluiţi.
Iată, printr-un simplu semn eu mă dăruiesc lui Dumnezeu în întregime. Îmi dăruiesc mintea, îmi dăruiesc iubirea şi-mi dăruiesc forţa fizică. Nu mai aparţin lumii şi cu atât mai mult nu mai aparţin diavolului.
Bunul Dumnezeu să ne ocrotească. Să ştim că nu numai copiilor le spunem că stă lângă noi un înger care ne păzeşte, un înger păzitor căruia am învăţat din pruncie să ne rugăm el este ocrotitorul, dar nu este cel care ne obligă să facem binele. Ne sfătuieşte să nu ne ducem între cei răi. Între ispita vrăjmaşului să alegem sfatul cel bun pe care ni-l dă ocrotitorul, îngerul păzitor şi atunci, numai atunci vom fi cu adevărat credincioşi în veci. Amin!
