Dacă i-ai fi spus unui muncitor de la Vitrometan, să zicem, acum 20 de ani, că fabricile din oraş or să cadă una după alta precum piesele de domino, iar când vor creşte copiii lui vor avea mari probleme în a-şi găsi un loc de muncă în oraş, cu siguranţă ţi-ar fi râs în nas şi ţi-ar fi spus că eşti nebun.
Autor: Milu OLTEAN
Mediaşul de acum ceva mai bine de două decenii era un oraş puternic industrializat, cu o populaţie trecută bine de 60.000 de locuitori, în care locul de muncă nu avea cum să fie o problemă. Mă rog, şi vremurile erau de aşa natură. Patru cinematografe, elevi cu duiumul în fiecare an în clasa I, fabrici, biblioteci în cartiere, librării, reţea nouă de troleibuze, blocuri nenumărate, profesori, ofiţeri, muncitori, pensionari, tâmplari, tinichigii, lăcătuşi, ingineri, copii.
Dacă ne uităm acum la Mediaş n-avem cum să nu remarcăm schimbările profunde care au trecut peste oraş în două decenii; suntem cu mult mai puţini, suntem mai vârstnici, suntem mai dezbinaţi şi trăim doar cu amintirea unui oraş care respira prin toţi porii industrie. Nu cred că e vina nimănui pentru aceste transformări urbane. Timpul îşi are mersul lui şi le schimbă pe toate, de la oameni la locuri şi case. Nu are sens să stăm să facem analize acum unde şi-a pierdut Mediaşul şuruburile, mobila, bicicletele, cristalul, geamurile, ci cred că e mult mai important să privim realitatea în faţă. Suntem parte din realitatea de acum a cetăţii şi orice lamentare nu face decât să ne dezbine mai mult. Politicienii ne-au împărţit din 4 în 4 ani în tabere, dar au uitat să ne spună că indiferent cine ajunge sus decide pentru toţi şi răspunde de banii tuturor. Să nu credeţi că cei care zâmbesc frumos de pe pliante electorale nu ştiu realitatea. Sunt conştienţi că Mediaşul nu mai poate fi ce a fost acum 20 şi ceva de ani, dar profită de moment şi vând iluzii la kilogram. Mediaşul de acum e altfel şi caută alte drumuri, nu mă refer neaparat la cele scormonite şi găurite de acum, ci la cele care într-adevăr pot să-i ofere şansa de a respira şi în anii care vin. Realitatea ne arată tineri care fug de oraş, ne arată autobuze pline de pensionari, ne arată praf, fabrici pregătite să tragă oblonul şi oameni care caută răspunsuri. Îmi doresc un Mediaş care să renască altfel, poate turistic, poate altfel.
Citiţi comentariul integral în ediţia tipărită a ziarului.
