România are, după Spania, cel mai mare efectiv de ovine din Uniunea Europeană, iar creșterea oilor continuă să se bazeze, în numeroase comunități, pe pășunatul extensiv și pe deplasarea sezonieră a turmelor. Dincolo de imaginea familiară a ciobanilor care străbat munții, păstoritul înseamnă mult mai mult: o muncă solicitantă, cunoștințe transmise între generații și un mod de viață organizat în funcție de anotimpuri, de nevoile animalelor și de disponibilitatea pășunilor.
sursa foto: Astra Film
Deși oieritul și transhumanța fac parte din istoria și cultura românească, viața celor care își petrec săptămâni sau luni departe de casă, însoțind turmele, rămâne puțin cunoscută publicului larg. În spatele acestei ocupații se află nu doar experiența lucrului cu animalele, ci și o relație construită în timp cu terenul, cu resursele naturale și cu comunitățile rurale.
Importanța culturală a transhumanței a fost recunoscută și la nivel internațional: în decembrie 2023, practica a fost înscrisă în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității UNESCO. În plus, Organizația Națiunilor Unite a declarat 2026 Anul Internațional al Pajiștilor și Păstorilor, aducând în atenție rolul păstorilor în gestionarea terenurilor și în viața comunităților rurale.
Recunoașterea valorii acestei tradiții nu înlătură însă dificultățile cu care se confruntă cei care o practică. Costurile de producție, concurența produselor din import, obstacolele întâlnite la procesarea și comercializarea produselor, restricțiile sanitare privind circulația animalelor și dificultatea valorificării lânii pun presiune asupra gospodăriilor pastorale. În aceste condiții, întrebarea nu este doar cum poate fi păstrată o tradiție, ci și dacă oamenii care o duc mai departe au condițiile necesare pentru a o continua. Cine va mai putea trăi pe munte și ce trebuie să rămână posibil pentru ca această viață să continue?
„Muntele viu”, în dezbatere la Astra Film Festival
Aceste întrebări vor fi abordate în cadrul DocTalk-ului „Muntele viu”, la Astra Film Festival Sibiu, pe 22 octombrie, începând cu ora 17:00. Discuția va porni de la experiența ciobanilor transhumanți din Transilvania și de la felul în care documentarul poate aduce în atenția publicului realități care rămân, de multe ori, în afara vieții cotidiene a celor mai mulți dintre noi. Detalii, aici: https://astrafilm.ro/festival/program/doctalks/doctalk-57976
Înaintea dezbaterii va fi proiectată versiunea finală a documentarului „Calea Laptelui”, regizat de Dumitru Budrala, care urmărește viața unei familii de păstori și efortul de a menține un mod de viață transmis din generație în generație. Regizorul conturează portretul unei familii pentru care păstoritul înseamnă simultan moștenire, mijloc de supraviețuire și renunțare la timpul petrecut împreună, dar ne arată și că transhumanța nu presupune doar deplasarea turmei în căutarea pășunilor, ci un întreg sistem de responsabilități împărțite între membrii familiei.
Doctalk-ul va pune în relație experiența surprinsă în filmul „Calea Laptelui” (Dumitru Budrala / România / 2026) cu probleme mai largi ale comunităților pastorale: ce presupune continuarea transhumanței în condițiile economice și legislative actuale, cum pot fi valorificate produsele obținute din creșterea animalelor și ce rol au păstoritul și pășunile în protejarea biodiversității? În același timp, discuția deschide o perspectivă asupra viitorului – ce și cât se poate transmite mai departe, dar mai ales cui?
De la Carpați, la munții Iranului și pășunile din Muntenegru
Secțiunea tematică „Muntele viu” reunește, alături de „Calea Laptelui”, alte patru filme care explorează relația dintre păstori, animale și teritoriu, din România până în Iran și Muntenegru.
Realizat în urmă cu un secol, „Iarba: lupta pentru viață a unei națiuni” (Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack / Statele Unite ale Americii / 1925) urmărește migrația sezonieră a bakhtiarilor din Iran, care traversează munții în căutarea unor pășuni pentru turmele lor. Imaginile documentează amploarea unei călătorii în care rezistența și solidaritatea sunt esențiale pentru oameni și animale. Filmul se poate vedea pe 22 octombrie, la CinemaCity Sibiu – https://astrafilm.ro/festival/film/iarba-lupta-pentru-viata-a-unei-natiuni-1326530
În munții Muntenegrului, apărarea pășunilor devine o luptă pentru păstrarea unui întreg mod de viață. O femeie refuză să-și părăsească pământul atunci când zona este amenințată de transformarea într-un poligon militar, povestea sa fiind urmărită în „Muntele” (Biljana Tutorov, Petar Glomazić / Serbia, Franța, Muntenegru, Slovenia / 2026). Două proiecții sunt programate pentru acest film care face parte din competiție Europa Central și Est-Europeană: pe 22 octombrie la CinemaCity și pe 24 octombrie la Astra Film Cinema – https://astrafilm.ro/festival/film/muntele-1231603
Iarna, ciobanii din Carpați pornesc la drum împreună cu turmele, în căutarea hranei. Această deplasare sezonieră, care presupune distanțe mari și o adaptare continuă la condițiile naturii, este surprinsă în documentarul „La drum” (Dumitru Budrala / România), dedicat experienței transhumanței românești. De văzut pe 22 octombrie, în proiecția de la Sala Thalia – https://astrafilm.ro/festival/film/la-drum-1324989
Ce se întâmplă cu lâna după ce este obținută de la animale? Într-o piață dominată de fibre sintetice, o mare parte din această resursă naturală ajunge să fie aruncată sau distrusă. „Lână om oaie” (Walter Aigner / Austria / 2026) investighează motivele acestei risipe și locul pe care lâna îl mai ocupă în economia și cultura europeană. Se vede pe 22 octombrie, la Sala Thalia – https://astrafilm.ro/festival/film/lana-om-oaie-1281628
Selecția „Muntele viu” invită la o privire mai atentă asupra unei lumi adesea nevăzute dincolo de peisajele sale. Alături de DocTalk-ul dedicat acestei teme, Astra Film Festival propune alte trei întâlniri de dialog și o selecție amplă de filme documentare. Programul complet al festivalului poate fi consultat aici: https://astrafilm.ro/festival/program
