Uneori,
un festival este ținut minte pentru concerte, pentru spectacole sau pentru
numărul mare de participanți. Alteori, un singur om și câteva cuvinte reușesc
să spună mai mult decât toate acestea la un loc. La ediția din acest an a
Festivalului Omul Verde de la Richiș, unul dintre cele mai emoționante momente
nu s-a petrecut pe scenă, ci în liniștea Bisericii Fortificate. Acolo, în locul
în care a fost botezat în urmă cu 81 de ani, domnul Löw, sas originar din
Richiș și stabilit de zeci de ani în Germania, a vorbit despre satul în care
s-a născut și despre legătura pe care timpul nu a reușit să o rupă.
„Aici am fost botezat, aici am învățat multe lucruri
care m-au condus toată viața. Vin în fiecare an cu plăcere în acest sat, pe
care nu o să-l uit niciodată. A fost un sat în care oamenii au muncit și au
știut să și trăiască. Am fost mândru să pot comunica prietenilor mei, și în
Germania, în ce sat m-am născut. Iubesc acest sat și mă voi întoarce an de an,
dacă este posibil. (…) Așa au fost vremurile, sașii din Richiș au plecat. A
fost un drum poate greșit, dar nu-l putem schimba. Venim însă cu plăcere și
bucuroși în comuna în care m-am născut și unde îmi amintesc cu drag de
timpurile minunate trăite aici”, a spus acesta, cu vocea încărcată de emoție.
În
sală s-a făcut liniște. Mulți dintre cei prezenți au lăcrimat. Nu doar pentru
povestea unui om, ci pentru că în câteva propoziții s-a regăsit istoria unei
întregi comunități.
După Revoluția din 1989, comunitatea săsească din Transilvania a cunoscut unul dintre cele mai ample valuri de emigrare din istoria sa. Mii de familii au plecat spre Germania, iar sate care timp de secole au fost locuite de sași și-au schimbat radical identitatea. Casele au rămas goale, școlile s-au închis, iar multe biserici fortificate au rămas fără comunitățile care le-au construit și le-au îngrijit generații la rând. Richișul a fost unul dintre aceste sate.
După Revoluția din 1989, comunitatea săsească din Transilvania a cunoscut unul dintre cele mai ample valuri de emigrare din istoria sa. Mii de familii au plecat spre Germania, iar sate care timp de secole au fost locuite de sași și-au schimbat radical identitatea. Casele au rămas goale, școlile s-au închis, iar multe biserici fortificate au rămas fără comunitățile care le-au construit și le-au îngrijit generații la rând. Richișul a fost unul dintre aceste sate.
Poate tocmai de aceea mărturia sa s-a potrivit atât de bine cu mesajul Festivalului Omul Verde, care și-a propus încă de la prima ediție să readucă oamenii împreună și să redea comunității încrederea că patrimoniul înseamnă, înainte de toate, oameni.
