Colonelul în retragere Niculae Marinescu s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani. În 1944, acesta a luptat în cea mai sângeroasă, tragică, dar şi eroică bătălie pentru Ardeal, cea de la Oarba de Mureş, la 50 kilometri de Mediaş. A fost rănit grav la cap, însă a supravieţuit, iar în anul 1990, a fost unul dintre cei care a pus bazele Asociației Veteranilor de Război din municipiul de pe Târnava Mare.
Alex PÎNTEA
Mediașul a pierdut un erou. Colonelul în retragere Niculae Marinescu, unul dintre ultimii veterani de război din municipiu, a murit la vârsta de 96 ani. La sfârşitul săptămânii trecute, acesta a fost înmormântat cu onoruri militare. Astfel, la Biserica Ortodoxă Sfânta Treime din cartierul Vitrometan a avut loc un ceremonial religios, iar slujba de înmormântare a avut loc în Cimitirul Ortodox. Garda de onoare i-a dat ultimul onor și a tras trei focuri de armă.
Ofiţer decorat
Niculae Marinescu s-a născut pe 23 iulie 1921, în comuna Dăneasa, judeţul Olt. A urmat cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Cavalerie de la Târgovişte şi a fost repartizat la Regimentul 2 Călăraşi de la Caracal, Divizia a 8-a Cavalerie. În 1942, în timpul unei exerciţiu, l-a cunoscut pe mareşalul Ion Antonescu. A fost apoi instructor pentru recruţii din Basarabia, iar în aprilie 1944 a ajuns la Bucureşti. În bătălia pentru Capitală, datorită faptelor sale de arme a fost decorat cu „Coroana României cu spade şi panglică de Virtute Militară în grad de cavaler”. A fost trimis în Ardeal, iar lângă Iernut a cerut să facă o incursiune în linia inamică. Pentru curajul şi vitejia deosebită, a fost decorat din nou, de această dată cu „Steaua României în grad de cavaler cu spade şi panglică de Virtute Militară”.
Supravieţuitorul
La Oarba de Mureş, Niculae Marinescu a fost aproape de moarte. În seara zilei de 25 septembrie 1944, sublocotenentul le-a spus soldaţilor că merge el după apă. Nici nu a ieşit bine din tranşee, că un proiectil de şrapnel a căzut lângă el. A fost ars pe spate, o schijă i s-a înfipt în rotula piciorului drept, alta i-a perforat cizma piciorului stâng şi încă trei schije i s-au înfipt în cap. Din acel moment, viaţa sa atârna de un fir de păr. Ordonanţa lui, soldatul Ghiţă Mitran, l-a transportat la sanitari, dar camionul era plin. Cu ajutorul lui Costică Voiculescu, a fost pus în camion şi dus la spitalul din Mediaş, unde a ajuns pe 28 septembrie. A fost operat, iar printr-un miracol, piciorul său, acolo unde rana se agravase, a fost salvat. Recuperarea a durat până în primăvara lui 1945. În vara acelui an, a fost numit comandant la unitatea militară de la Dumbrăveni. Aici se ocupa de împroprietărirea soldaţilor care au fost pe front.
Anchetat de comunişti
După 1945, a început adevărat calvar pentru Niculae Marinescu. În 1947, a fost înaintat la grad de căpitan, dar imediat a fost trecut puşcaş în rezervă. După abdicarea MS Regele Mihai, au venit comuniştii şi au început persecuțiile, iar el a fost acuzat de complot împotriva noului regim politic. A fost anchetat, acuzat, intimidat, întemniţat toată vara anului 1948, la Mediaş şi la Dumbrăveni, iar la final a fost eliberat. Ani de zile a fost obligat să muncească pe unde putea, pentru a-şi câştiga o pâine. Luni de zile a bătut la uşa Grupului Şcolar de Petrol şi Gaze din Mediaş, pentru a fi angajat. Abia în 1954 a fost încadrat în muncă, iar din 1958 a lucrat ca şi secretar la instituţia respectivă. S-a pensionat în 1983, iar imediat după Revoluţie a fost unul dintre cei care au pus bazele Asociației Veteranilor de Război din municipiul de pe Târnava Mare.
