Cântec mândru de pe Târnave

De 35 de ani, interpretul de muzică populară Ariton Tarnu este în slujba folclorului românesc, iar cântecele sale din zona Târnavelor au bucurat şi continuă să bucure generaţii de iubitori ai muzicii populare autentice.

Autor: Milu OLTEAN

Cântecul popular românesc adună în el, deopotrivă, lacrimă şi veselie, viaţă amestecată cu moarte, o energie aparte, care atinge cele mai ascunse cămări ale sufletului. Cei dăruiţi de Dumnezeu cu glas îşi astâmpără dorurile cu versul şi cântul, iar cântecele lor au puterea de a vindeca sufletele celor care ascultă. Indiferent că spun despre copilăria de altădată de lângă părinţi, de mândre, soare şi lună, despre păduri şi poieni, de dor, de jale, sau veselie, cântecele populare dau viaţă energiilor arhaice ale neamului. Iar energia aceasta se ia şi de dă mai departe, de la bunici la părinţi, de la părinţi la copii.

Moştenire

Medieşeanul Ariton Tarnu a împlinit 60 de ani de viață şi 35 de ani în slujba cântecului popular. Născut în satul Tăuni, judeţul Alba, Ariton Tarnu mărturiseşte că din fragedă pruncie a crescut înconjurat de cântec. Aşa era lumea satului atunci, parcă mai bogată sufleteşte decât cea de azi, un paradis regăsit în zilele noastre mai mult în fotografii şi aduceri aminte. Cânta tata, mama cânta şi ea, apoi duminica, la joc, cântau ceteraşii, feciorii şi fetele. Iar cântecul se lipea de suflet. „Dragostea de cântec vine de la părinți. Pe ei i-am auzit prima dată cântând. Tata era pădurar la cantonul Jidvei și cânta frumos, mama era țărancă, lucra la colectiv și avea grijă de patru copii - trei feciori și o fată. Îmi plăcea cântecul, dar a fost să fie să încep cu jocul. Îmi aduc aminte că, atunci când am crescut, mergeam la jocul satului. Erau tare mândre duminicile acelea. La Tăuni se formase un ansamblu de jocuri pe generații, condus de Ion Corneliu Vasiliu din Brașov. Aveam 10 ani când am mers la jocuri «de băț», așa le zicea. S-a început formarea ansamblului de jocuri populare, profesorul a venit la Tăuni și ne-a învățat jocul românesc. Oricum, tata ne ducea în pădure, când terminam cu munca la câmp, şi ne punea să jucăm, ne fluiera și așa ne-am învățat cu jocul“, îşi aminteşte interpretul. În ‘69, a plecat la Râșnov, la școală, acolo unde a continuat activitatea cu jocurile populare, iar în ‘72 a venit la fabrica Automecanica. La Mediaş a continuat activitatea de dansator popular la Casa de Cultură a Sindicatelor, la ansamblul „Rapsodia Târnavelor“ și la Casa de Cultură a municipiului, Sala 1 Mai, la ansamblul „Purtata“.

Debut cu mama în sală

Acasă, la ţară, avea un radio mic, iar acolo i-a auzit cântând pe Iosif Ciocloda, Ana Munteanu, Ion Cristoreanu şi Achim Nica, cărora le-a învăţat cântecele pe de rost. Chiar dacă obişnuia să cânte la petreceri, la nunţi şi la diferite alte ocazii, Tarnu a debutat oficial pe o scenă, în faţa publicului, în 1979. „Am ajuns să cânt la insistențele lui Nicu Bănceu și Ionel Cioc, coregrafi care m-au auzit, și a lui Horvat Geza, dirijor. Aşa că, în iunie 1979, la Sala 1 Mai, cu prilejul unui mare turneu cu Irina Loghin, am cântat prima dată pe scenă ca solist vocal“, spune artistul. Îi tremurau genunchii de emoţie, mai ales că în sală, printre spectatori, se afla şi mama sa. „Am cântat «Târnavelor, mândre flori» și «Hai mândruță în deal la culme». De emoții, nici nu mă puteam uita la primele rânduri, că erau mulți cunoscuți, mă uitam doar în spate. La final au urmat aplauze. Acele prime aplauze n-o să le uit niciodată“, povestește Tarnu.

Pe toate scenele ţării

Au urmat ani frumoși de spectacole şi colaborări, când Ariton Tarnu a participat la numeroase concursuri naționale, precum și la „Cântarea României“, atât cu ansamblul, cât și cu formațiile din întreprinderea Automecanica. Rămân de neuitat turneele alături de Irina Loghin, Ion Cristoreanu, Mariana Drăghicescu, Achim Nica, Vasile Conea, Nicu Novac, Titiana Mihali, Iosif Ciocloda, Veta Biriș, Drăgan Muntean, Sava Negrean, Nicolae Furdui Iancu, Aurel Tămaș, Dumitru Fărcaș și mulți, mulți alți cântăreți vestiți de muzică populară din România. Una dintre amintirile dragi ale interpretului este întâlnirea cu idolul copilăriei sale, Achim Nica. „L-am întâlnit chiar la Mediaș, în anii ’80, cu prilejul unui spectacol, în care am cântat pe aceeași scenă. A fost un sentiment incredibil. Practic, vedeam vocea pe care o ascultasem în copilărie la radio. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred că e chiar în fața mea, un zeu al cântecului popular. La final, i-am zis că l-am auzit de mic, cântând la radioul de  pe peretele de acasă. A zâmbit și mi-a spus că el cântă pentru toată lumea şi fiecare îl ascultă cum poate“, rememorează interpretul medieşean.

Discuri şi turnee în străinătate

De-a lungul anilor, cântecele lui Ariton Tarnu s-au auzit la radio, la televiziune, iar cele mai frumoase dintre ele au fost imprimate pe două discuri. După 1990, a venit și rândul ansamblurilor din Mediaș să treacă peste graniţe şi să ducă în lume frumuseţea folclorului de pe Târnave. „În 1993 am fost în Joure, Olanda, cu ansamblul «Rapsodia Târnavelor», în 1994 am ajuns în Anglia, la Londra, Nottingham, Birmingham și Derby, cu ansamblul «Purtata», în 1998 am fost în Țara Galilor, la Cardiff și Carmarthen, tot cu «Purtata». În 1999, în Germania, am fost la Festivalul Internațional de Folclor de la Karlsruhe, tot cu «Purtata», unde au participat 110 țări. Au fost turnee de succes, am dus faima cântecului și jocului de pe Târnave în toată lumea“, se mândrește Tarnu.

Cântece culese din sate

De-a lungul anilor şi-a făcut un repertoriu propriu, format exclusiv din cântece autentice din zona Târnavelor, multe dintre ele fiind culese din sate. „Cântecele mele sunt cu adevărat din zona Târnavelor, iar, spre deosebire de alții, care şi-au cules cântecele de pe la radio și de la televizor, eu am bătut satele în lung și-n lat, alături de coregraful Ionel Cioc, pentru a găsi adevărate nestemate folclorice, la bătrânii satului. Așa am cules cântece din satul natal, apoi de la Iclod, Veza, Tiur, Șmig şi din multe alte locuri. În repertoriul meu am cântece precum «Faine-s nunțile-n Tăuni», «Io-s ficior de pădurar», «Pentru o palmă de pământ», «Măi Cornel, cetera ta», «Pentru tine, tu Ileană», «Hai la joc ficiori cu pene». Tot timpul am încercat să fiu un interpret autentic, cu cântece originale, cântate așa cum le cântau bătrânii satelor”, trece în revistă solistul.

35 de ani în slujba folclorului

„Dacă m-aş mai naşte o dată, n-aş schimba multe. Tot alături de cântecul popular mă văd“, este de părere Ariton Tarnu, care aniversează în această lună șase decenii de viaţă şi 35 de ani de cântec. Se simte puternic legat de folclor şi tradiţiile neamului şi crede că niciun interpret nu este stăpân pe cântece, ci doar un mesager, un purtător al cântecului de la o generaţie la alta. La 60 de ani, Tarnu se consideră un om împlinit, mai ales că are un nepoţel despre care crede că o să-i calce pe urme. „Dragostea de cânt e pe viață. Cântecul popular te leagă de neam și de glie, îți alină dorurile și te liniștește. Folclorul e un adevărat medicament, atât pentru cei care cântă, cât și pentru cei care ascultă. Nu sunt cântecele noastre. Le luăm de la alții și avem menirea să le dăm mai departe. La 60 de ani, sunt un om împlinit, datorită familiei care m-a ajutat și m-a susținut. Am băiatul student la teologie, fata e profesoară, am un nepoțel de la ea, de 3 ani - Ionuț, care sper că-mi va duce mai departe cântecele“, dezvăluie Ariton Tarnu.

Mândru de costumele sale

După cântec, costumele populare sunt a doua mare pasiune a lui Ariton Tarnu. „Le-am adunat de pe unde am mers de pe sate, le-am colecţionat, unele le-am dăruit mai departe. Cele pe care le port sunt din satul meu, din Tăuni, unele sunt moștenite de la tata, cămașa e cusută de soacra și de soția mea“, ne arată el.