Medieşenii au avut şansa să participe la o conferinţă susţinută de Irina Petrea, cunoscută pentru emisiuni TV precum „SuperNanny“, „Copii contra părinţi“ şi „Cei 7 ani de acasă“. Evenimentul a fost organizat de către Asociaţia pentru Formare şi Dezvoltare Continuă, în parteneriat cu Tineretul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Liberal filiala Mediaş. Dincolo de statutul de vedetă TV, Irina Petrea este psiholog şi terapeut, autor şi publicist.
Monitorul de Mediaş: Cum a fost întâlnirea cu publicul din Mediaş?
Irina Petrea: A fost plăcut, a fost un public cald, a fost interesant. Cred că foarte mulţi dintre părinţi mă ţin minte ca SuperNanny, iar mulţi dintre adoloscenţi mă ştiu de „Părinţi contra copii“ şi de la „Cei şapte ani de acasă“. Cumva, mi se pare normal ca părinţii să mă asocieze cu SuperNanny, pentru că a fost, cred, prima emisiune de parenting din România, a fost cea care a spart gheaţa. Până atunci nu se vorbea de parenting la nivel de mase. Vorbeau psihologii, pedagogii, dar nu vorbeau şi părinţii. Cred că, datorită acestei emisiunii, publicul a devenit conştient că se pot face greşeli în educaţia copiilor, chiar greşeli majore, dar în acelaşi timp că putem să corectăm foarte multe lucruri şi putem fi părinţi mai buni.
Monitorul de Mediaş: E bine sau rău pentru familie şi pentru copil să crească singur?
Irina Petrea: Din păcate, familia modernă se restrânge foarte, foarte tare şi sunt mult mai multe familii decât erau acum 30-40 ani. Dacă, pe vremea lui Ceauşescu, media era undeva la doi copii într-o familie, puţini erau cu un copil unic, acum sunt foarte multe cazuri cu un singur copil. Unii au mers până acolo încât să acrediteze ideea că e bine să nu ai fraţi, ai mai multă afecţiune din partea părinţilor, ai mai multe posesiuni şi avantaje. Mi se pare uşor aberantă idea, ca să spun doar atât. Evident că eu consider că viaţa ta se schimbă şi că tu, ca individ, mai ai şi o altă dimensiune atunci când eşti şi frate sau soră. Evident că nu întotdeauna relaţiile între fraţi sunt cele pe care şi le doresc părinţii, însă aşa e în viaţă. Cumva, ai câţi copii îţi dă Dumnezeu şi câţi ţi-ai propus şi tu să faci, pentru că sunt foarte multe mijloace de controlare a sarcinii. Părerea mea este că fiecare copil pe care îl ai îţi îmbogăţeşte spiritual viaţa şi te ajută să intri într-o altă etapă în viaţa ta. Important este să înţelegi cât de mulţi copii poţi gestiona. Părintele meu duhovnic spunea că atunci când ai un singur copil prea te uiţi în fundul lui cum se zice. Când ai doi, nu prea ai timp pentru toate nimicurile, te focusezi pe ceea ce este important. Nici să ai prea mulţi şi să nu îi poţi îngriji nu mi se pare, însă, în regulă.
 |
| foto: parenting.uwex.edu |
Monitorul de Mediaş: Ce reprezintă timpul de calitate pe care părintele ar trebui să îl petrească cu copilul?
Irina Petrea: Timpul de calitate e acela în care eşti doar tu şi el şi orice altceva nu mai are niciun fel de însemnătate. Într-un timp de calitate, nu neapărat îţi propui să faci educaţie copilului. Îl asculţi, te focusezi pe relaţie. Nu poţi să ai un timp de calitate cu copilul, atât timp cât te-ai trântit cu fundul pe canapea şi te uiţi la programul tău preferat, iar copilul prin casă face nu ştiu ce. Dacă v-aţi uita împreună şi aţi comenta ceea ce vedeţi, atunci acela ar putea deveni un timp de calitate.
Monitorul de Mediaş: Cât de mult ar trebui să îl controlăm, cât ar trebui să ştie el despre asta?
Irina Petrea: Copilul trebuie să ştie că eu, ca părinte, deţin controlul şi că pot să îl controlez, dar, în acelaşi timp, are nevoie să ştie că se poate baza pe mine, iar eu pot să mă bazez pe el, avem încredere reciprocă unul în celălalt. Ulterior, pe măsură ce creşte şi demonstrează ce ştie şi poate să facă, există un transfer al controlului de la mine la el. Problema controlului este una dintre principalele probleme ale parentajului adolescenţilor. Părintele încă simte nevoia să controleze excesiv adolescentul, aşa cum îl controla la şcoala generală sau la grădiniţă, or asta devine extrem de opresiv pentru adolescent.
Monitorul de Mediaş: Cât de importantă este copilăria pentru viitorul adult?
Irina Petrea: Am spus-o în motto-ul cărţii: suntem rezultatul propriei copilării. Tot ce ni se întâmplă în copilărie şi tot ce nu ni se întâmplă va avea o însemnătate în viaţă noastră. Ne defineşte. Copilăria noastră este partea cea mai importantă a istoriei noastre personale. Purtăm de atunci tot felul de poveri sau suntem zidiţi bine şi rezistăm la tot felul de încercări în viaţă. E ca şi o casă - copilăria fiind temelie şi structură de rezistenţă, pe ea poţi construi. Practic, este un timp pentru a deprinde nişte achiziţii pentru tot restul vieţii.
A consemnat Alex PÎNTEA
