Fâşii de hârtie colorată răsucite cu ştaif, forme şi modele lipite pe un suport, creativitate, măiestrie, artă. Un material aparent banal poate da naştere unor adevărate bijuterii. Medieşeanca Jeni Roşian, inginer de profesie, le predă copiilor această tehnică străveche. „Quilling-ul are darul de a aduce linişte şi pentru cel care lucrează şi pentru cel care priveşte lucrarea finalizată, mai ales că se pot executa de la miniaturi de tip medalion sau cercei, până la tablouri mari“, mărturiseşte artista.
Autor: Milu OLTEAN
Medieşeanca Jeni Roşian, administratorul bibliotecii şi editurii „Samuel“, este o pasionată a tehnicii quilling, pe care a ajuns să le-o explice şi altora cu prilejul organizării unor atelierele de artă decorativă, deosebit de gustate mai ales de către copii.
Două mâini dibace
Jeni Roşian recunoaşte că prima întâlnire cu tehnica quilling n-a fost chiar dragoste la prima vedere, dar fineţea hârtiei răsucite a cucerit-o pas cu pas. Acum câţiva ani a primit, cu prilejul aniversării zilei de naştere, o felicitare interesantă din partea unei colege de serviciu. Deşi i-a plăcut ideea, n-a abdicat de la dragostea pentru pictură şi acuarelă. Peste o vreme, o altă felicitare a făcut-o să încerce tehnica de răsucire a hârtiei pentru a obţine tot felul de forme, care urmau a fi lipite pe o coală de hârtie.
Tehnică „aristocratică“
Cu aceste modele se pot orna felicitări, tablouri, cutii de cadouri, ghirlande, diferite obiecte. Sunt şi mulţi cei care folosesc această tehnică pentru a realiza ornamente care pot decora mese festive, vitrine şi pot pune în evidenţă diferite evenimente. Despre quilling se vorbeşte încă din perioada Egiptului antic, dar această tehnică a fost în atenţie îndeosebi în secolele XVI-XVII în Anglia, Franţa şi Italia, fiind folosită îndeosebi în cercurile aristocratice. „Undeva în anii 1920-1930 au mai fost ceva expoziţii, iar apoi tehnica a fost uitată şi a cunoscut un reviriment în Anglia, prin anii ’80, ca mijloc de socializare şi dezvoltare personală în azilele de bătrâni. Tehnica e relativ simplă şi presupune rularea unei fâşii de hârtie în jurul unui ac de quilling, ac prevăzut cu o fantă. Elementul de bază al quilling-ului este spirala de hârtie rezultată, care se poate modela în mai multe forme geometrice. Şi aceste spirale pot fi de culori diferite, din hârtie de grosimi diferite. Se pot face tot felul de modele, de la forme simple ce pot decora o felicitare, până la forme complexe care pot alcătui un tablou“, ne-a explicat medieşeanca. Fiecare poate să-şi pună la lucru creativitatea şi dibăcia pentru a obţine modele mai simple sau mai complicate, forme complexe sau chiar efecte 3D.
Cursuri pentru cei mici şi cei mari
De doi ani de zile, prin intermediul Fundaţiei „Rut“ şi al Bibliotecii Creştine „Samuel“, Jeni Roşian organizează diferite ateliere de artă decorativă. Aşa le împărtăşeşte medieşenilor secretele tehnicii quilling. „În ultimii ani, am observat că televizorul şi calculatorul s-au transformat în bone pentru copii şi de accea am decis să oferim o alternativă, prin aceste ateliere, grupate într-o sesiune de primăvară şi una de toamnă, care se încheie cu o expoziţie. În cursul verii, în vacanţă, avem alte ateliere, anul acesta am avut trei săptămâni în iulie şi vom mai avea trei după 26 august. Nu este vorba numai de un aşa-zis lucru manual, ci i-am plimbat pe copii pe străzile oraşului, le-am arătat cetatea, am vizitat împreună oameni pe care noi i-am considerat comori ale cetăţii. Cred că până acum am avut la atelierele noastre circa 250 de copii. În timpul anului avem o serie de colaborări cu şcolile şi grădiniţele din oraş şi mă bucur pentru toţi cei care au realizat în atelierele noastre un desen, un peisaj citadin, un modelaj, un obiect decorativ prin quilling, semne de carte, rame foto sau felicitări. Mai mult, mă bucur pentru adulţii care au venit la atelierul nostru, mă bucur că au fost multe cadre didactice. Legat de quilling, părinţii se bucură de entuziasmul copiilor pentru modelele pe care le realizează, dar pot să spun că au fost destui părinţi care captivaţi de această tehnică au trecut şi ei la treabă. Hârtia e un material simplu, dar din care ies lucruri minunate“, conchide artista.
Jeni ROŞIAN | artistă„M-a prins această tehnică şi am început să învăţ ce şi cum de pe internet. Iar pentru că la noi e mai greu să găseşti materiale, am început să le producem şi să le comercializăm în magazinul nostru. Îmi aduc aminte că prima dată am făcut o ramă cu flori de care am fost tare încântată. I-am arătat-o colegei de la care primisem felicitarea şi a zâmbit cu îngăduinţă. Aşa am început. Acum păstrez acea lucrare pentru copiii care vin la cursuri. Nu le spun cine a făcut-o şi le-o arăt, iar ei, foarte serioşi, spun că acel copil care a făcut lucrarea n-a prea fost la curs.“
Un oraş „molipsit“ de quilling
Quilling-ul a prins bine la Mediaş. Mulţi medieşeni au realizat expoziţii şi chiar îşi vând creaţiile pe internet. Jeni Roşian recunoaşte, mai în glumă, mai în serios, că a avut partea ei de „vină“. „La magazinul nostru, medieşenii găsesc materiale ieftine, ace, hârtie, dar şi diferite truse pentru copii cu modele deja trasate şi scheme de lucru. Quilling-ul are darul de a aduce linişte şi pentru cel care lucrează şi pentru cel care priveşte lucrarea finalizată, mai ales că se pot executa de la miniaturi de tip medalion sau cercei, până la tablouri mari. În quilling se poate merge de la nivelul de începător şi până la nivelul de artă“, arată ea. Din toamnă, atelierele pentru copii se vor desfăşura şi în limba engleză, la cererea părinţilor. Iar în perspectivă, Roşian pregăteşte şi o carte cu vreo 80 de modele de quilling.
Chemarea sufletului
Dintotdeauna, Roşian a avut o relaţie aparte cu scrisul şi cartea, fapt care a determinat-o să-şi caute sensul în viaţă pe acest drum. De formaţie inginer extracţie, la staţia de gaz de la Daneş, a renunţat la slujbă în zilele fierbinţi ale Revoluţiei, cu gândul de a face ceea ce a dorit dintotdeauna. Şi a reuşit. Astăzi, biblioteca şi editura „Samuel“ reprezintă o afacere cunoscută şi respectată. „Înainte de ’89 aveam ilegal o maşină de scris, iar când am aflat că securistul de la fabrică îmi va face o percheziţie acasă, am încercat să duc maşina de scris unor prieteni, dar n-a vrut nimeni s-o ţină. Era toamna lui ’87. Îmi aduc aminte că am cărat-o cu mine şi am aruncat-o în Târnavă, apoi am plâns toată ziua de ciudă. Revoluţia a fost momentul schimbării. Am zis că vreau să fac ce-mi place, să lucrez ceea ce vreau, cu scris şi cuvinte. În 2 ianuarie 1990 am avut primul copiator, iar în vara acelui an am deschis biblioteca «Samuel», de carte creştină-protestantă, unde am adunat cărţi religioase de la toţi prietenii şi cunoscuţii. În aprilie ’90 am adus prima maşină de tipărit în Mediaş şi tot atunci am dat startul unei reviste pentru copii, «Prietenul copiilor», care a apărut vreme de 15 ani. Ulterior, ne-am axat mult pe cartea pentru copii. Avem o serie de colaborări cu şcolile şi grădiniţele şi suntem un colectiv de oameni pasionaţi, care încearcă să facă lucrurile cu dăruire, cât mai bine“, povesteşte medieşeanca.
