Mediaşul este singurul oraş nereşedinţă de judeţ unde a fost inaugurată o reţea de troleibuze. Dintr-un capriciu al „prim-ului“ Nicu Ceauşescu, se zice. Astăzi se împlinesc 24 de ani de la prima cursă: Gară-Automecanica. Nicolae Todoran, fost director general şi actualul director tehnic al societăţii Meditur, a fost diriginte de şantier pe vremea când troleibuzul era doar un vis. Pentru cititorii Monitorului, el a desfăcut tolba cu amintiri.
Autor: Milu OLTEAN
Foto: forum.transira.ro
Troleibuzele cu scaune elegante care circulă azi prin cartiere mai au puţine în comun cu primele trolee, de acum un sfert de secol. În timp ce unele oraşe au renunţat la aceste mijloace de transport, Mediaşul a reuşit să le menţină în circuit, iar în acest moment se află într-o companie selectă a oraşelor din România în care funcţionează reţele de transport electric. Nicolae Todoran, fost director general şi actualul director tehnic al societăţii Meditur, este unul dintre cei mai vechi angajaţi ai transportatorului.
Gir de la “Măturică”
Todoran are 58 de ani şi îşi aduce aminte că a ajuns la societatea locală de transport în 1989, datorită unui anunţ prin care se căuta un diriginte de şantier pentru lucrări la reţeaua electrificată de troleibuze. Planurile existau de prin ‘86-‘87, dar fondurile insuficiente “de la judeţ” au făcut ca investiţia să stagneze. Circulă şi acum o serie de poveşti cum că pentru investiţia de la Mediaş, la începutul anului 1989, au fost suspendate fondurile care erau destinate instalării de rețea electrică pentru troleibuz pe câteva străzi din Sibiu, care până la urmă au rămas doar cu stâlpii. Oricum, se pare că implicarea lui Nicu Ceauşescu, pe atunci prim-secretar al judeţului, a fost decisivă pentru ca lucrările să înceapă la Mediaş. “Investiţia a fost aprobată prin decret prezidenţial, iar la începutul lui ’89 trebuiau să înceapă lucrările de plantare a stâlpilor pentru reţea. Eu eram, la acea vreme, şeful staţiei de oxigen de la Vitrometan, dar am mers la concursul pentru postul de diriginte de şantier la Întreprinderea Judeţeană de Transport Local (IJTL) Sibiu, pentru Mediaş. Mi-am dorit acel post pentru că eram absolvent de Politehnică la Iaşi, Facultatea de Energetică, secţia reţele electrice, era domeniul meu, aşa că n-am avut nicio emoţie la concurs. Am luat postul”, mărturisește Todoran. Ulterior, a fost chemat la o discuţie la prim-secretarul de atunci, Chirilă, zis “Măturică” pentru aplecarea sa asupra problemelor obşteşti. “M-a întrebat de ce vreau să plec de la Vitrometan, iar apoi a dat dispoziţie să mi se facă transferul. Din martie ‘89 am ajuns diriginte de şantier la Autobaza Mixtă Mediaş”, îşi începe povestea Todoran.
Tranşee prin oraş
Lucrările la reţea au început în primăvara dinaintea Revoluţiei şi dirigintele de şantier de atunci îşi aduce aminte de mobilizarea generală. Mai întâi au trebuit să fie săpate gropile pentru montarea celor 550 de stâlpi din beton care urmau să susţină reţeaua de contact. Aşa cum erau vremurile pe atunci, fiecare fabrică a contribuit în mod direct şi a trebuit să-şi sape gropile pentru stâlpi în dreptul societăţii. Investiţia presupunea montarea stâlpilor şi a 17,5 km cale dublă de reţea, dar şi amenajarea unei staţii de redresare şi a autobazei de întreţinere şi reparaţii. “Staţia de redresare s-a făcut pe un loc considerat groapă de gunoi, în vecinătatea Sinagogii, iar autobaza este sediul actual al societăţii Meditur. La acea vreme, pe acest teren erau grădini şi coteţe, până la linia ferată. Practic, am început totul de la zero, dar s-a muncit susţinut”, se mândreşte medieşeanul. Şantierul a adus şi o serie de nemulţumiri la acea vreme, deoarece oraşul a fost brăzdat de şanţuri, iar oamenii nu înţelegeau de ce trebuie săpate tranşee, dacă reţeaua se pune pe sus. “Reţeaua a presupus şi circa 6 km de cabluri de alimentare subterane, care să alimenteze separat reţeaua şi să evite pierderile de tensiune, dar mai ales să dea posibilitatea decuplării pe tronsoane separate în caz de defecţiuni. S-a săpat de la staţia de redresare până la actualul sediu Meditur, pe traseul strada Pompierilor, Unirii, Pasarelă, fabrica de şuruburi, fabrica Geromed. Alt traseu a fost de la staţia de redresare către zona Automecanica şi altul către cartierul Gura-Câmpului”, menţionează fostul diriginte.
Contra-cronometru
Mai-marii vremii au făcut posibilul pentru a termina cât de cât lucrările, astfel încât primul troleibuz să ruleze prin oraş chiar de ziua naţională. Au mai fost ceva probleme cu un transformator, dar directivele au fost mai mult decât clare: “Primul secretar ne-a spus mai în glumă, mai în serios, că dacă nu dăm drumul la troleibuz de 23 August ne desfiinţează. Ne-a spus că trebuie rezolvată treaba şi dacă vom fi nevoiţi să folosim 50 de baterii, legate toate, pentru a urni troleibuzul de la Gară la fabrica Automecanica”. 23 August 1989 a fost sărbătoare mare la Mediaş. Primele troleibuze din Mediaş au venit de la Sibiu. Erau DAC-uri fabricate în România cu piese ruseşti. “Pe stradă era plin de lume, erau mulţi cei care nu văzuseră troleibuze, erau cu toţii curioşi. S-a făcut o cursă demonstrativă de la Gară la Automecanica, a fost un mare eveniment pentru Mediaş”, se bucură şi acum Todoran.
investiţie muncită
Până la finele anului şi imediat după Revoluţie s-a muncit încă pentru finalizarea investiţiei, mai ales că vremurile nu erau tocmai roz. În ciuda tuturor greutăţilor, nu s-a pus niciodată problema sistării lucrărilor. Uneori, s-a şi improvizat. “Am recurs şi la soluţii extreme imediat după Revoluţie. Era o perioadă tulbure, nu mai găseam cupru electrolitic pentru reţeaua de contact. Am mers cu un camion la Zlatna, la combinat, şi am luat cupru brut, pe care l-am dus la Zalău, unde a fost prelucrat în fir rotund, iar mai apoi l-am dus la Câmpia Turzii, unde a fost refilat. Mai apoi l-am adus la Mediaş. Toată reţeaua a fost finalizată şi dată în funcţiune în 1992, cu toate cele trei linii: T1 Gară-Automecanica, T2 Vitrometan-Gura Câmpului şi T3 Vitrometan-Automecanica. În ‘92 aveam şase troleibuze articulate (cu burduf – n.red.), toate aduse de la IJTL Sibiu, aşa a început transportul cu troleibuzul la Mediaş”, conchide Nicolae Todoran.
Atunci şi acum
Nici nu încape îndoială că lucrurile s-au schimbat mult de 20 de ani încoace. Acum vreo zece ani era o obişnuinţă ca, la orele de vârf, călătorii să se circule ca sardelele în conservă, chiar şi pe scările maşinilor, asta din cauza parcului auto precar. Maşinile trebuiau mai mereu scoase de pe traseu şi reparate. Unul dintre bancurile vremii spunea: “Care e culmea aglomeraţiei? Să circule şoferul pe scară!”. Todoran se mândreşte că toate maşinile actuale sunt străine, de calitate, silenţioase şi cu scaune capitonate. Iar noul sistem de ticketing electronic plasează Meditur în rândul companiilor care într-adevăr sunt preocupate de confortul şi satisfacţia clienţilor. “Primele troleibuze erau primite de la Sibiu şi erau groaznice, aveau salon cu scaune din placaj, duşumele cu îmbinări metalice, burdufuri rudimentare prin care, după ce se uzau, intra praful şi apa, sistemul de tracţiune era mai brutal. Pe roata din spate în troleibuz exista cabina cu taxatoarea, acolo se elibera bilet. Or, aceste lucruri s-au schimbat total, azi ai acces la piaţa europeană, la produse de calitate. Pe lângă maşinile de alt calibru de astăzi, Meditur a ajuns la implementarea unui sistem modern de ticketing, iar asta spune multe despre societatea noastră. Meditur a avut rezultate bune în ultimii ani, asta şi datorită implicării şi bunelor relaţii dintre conducerea societăţii, Primărie şi Consiliul Local”, a precizat directorul tehnic al societăţii.
Scurt istoric
S.C. Meditur S.A. Mediaş prestează serviciul de transport public local de călători încă din 1953 şi a funcţionat sub coordonarea autorităţilor locale. În 1990, parcul auto era compus din şase troleibuze articulate şi 16 autobuze, toate de producţie autohtonă, şi care efectuau integral transportul de călători în oraş, în satul Ighişul Nou şi comunele limitrofe. În 1992, prin decizia Prefecturii Sibiu, devine prima regie autonomă din ţară care se desprinde de regia judeţeană de transport public şi îşi desfăşoară activitatea în mod autonom până în 1995, când se uneşte cu Regia de Gospodărie Comunală, iar ulterior, în 1997, devine societate pe acţiuni. La ora actuală, Meditur are unic acţionar Consiliul Local şi funcţionează ca unic operator de transport public local din Mediaş, cu un parc auto de opt microbuze, 26 de autobuze şi 11 troleibuze.
