Nu i-am cunoscut personal pe eroii de pe această vale. Locuiam tocmai în partea opusă a oraşului: lângă Podul Târnăvii. Doar bunii mei prieteni, Ghiţă Trifu şi Nelu Coman, mi-au mai povestit câte unele din isprăvile eroilor noştri.
Michel TĂNASE,
alias "Mişu Tănase a lui Dulamă din Bădărauă"
Pentru început portretele lor, din caietele primite de la Nelu Coman. Două personalităţi mucalite, trecute de 75 de ani. Soioşi, veşnic nebărbieriţi, cu părul alb şi scurt. Nepieptănaţi, cu smocuri de păr în toate direcţiile. Sprâncene lungi, încălecate şi orientate în toate felurile. Îmbrăcăminte cam veche şi uzată la maxim. Soioase, mai ales în părţile laterale, pe la buzunare. Pantalonii, pe ici pe colo, cu petece cusute anapoda. Încălţămintea, petecită şi chiar legată cu sârmă la vârful pantofilor, iar cămăşile de pe ei, cam murdare şi pline cu tot felul de pete.
 |
| Ghiţă Trifu |
De Ghiţă Trifu (a Repedii) mă legau amintiri din anul 1949, când amândoi ispăşeam, ca muncitori terasieri la Gâtul Mojnii, păcate de natură politică. El, proaspăt ieşit din puşcărie pentru vina de a fi fost secretar al studenţilor Partidului Ţărănist. Eu, fost student în drept, scos din facultate, prin reforma învăţământului din 1948, pentru „vina“ de a fi avut o „origine socială nesănătoasă“… Astfel că de la el aflasem unele din cele povestite de către Niculaie Bucur, zis Garaocea. Iată povestea pe care o notase pentru mine:
Mă întâlneam cu bai Liţă Bucur, de pe vale, zis Garaocea, la crâşma lui Gheclăroaie sau la Miţi. „Dumneata ai fost în bătaie, bai Liţă?“… Iar el începea să-şi depene amintirile: „Mă, dragu’ badii, în ‘914 m-o fost luat cătană la Austro-Ungaria, sub Ferenţ Iozef, şî ne-o dus contra ruşilor. După un an de zile, am ajuns în Azia Mică, unde era aşa de cald, de puteai fierbe oul în năsâp. Acolo am găsit un ou de ştruţ din care am mâncat păpăradă două săptămâni toată compania. Apoi am plecat cătră Rusia şî la graniţă, cătră Azia Mică, erau nişte cărămizi. Dincoace de graniţă, era cald şi cânta cucu’, iar dincolo urla lupu’. Apoi, aproape de Volga, am găsît o lebeniţă mare, cât şura lui Roman Ispas, vecinu’ meu, şi am vrut să-mi tai o felie cu brişca şî mi s-o rupt. Am încercat să tai cu lopata Lineman (lopată militară – n.red.) şi mi s-o rupt codoriştea de la lopată. Am dat atunci ordin la şfereze artilerie („Schwere Artillerie“ = germ. „artilerie grea“ – n.red.) să tragă în lebeniţă. Ş-o tras două zile şi două nopţi în lebeniţă, da’ gloanţele ricoşau şi veneau iar în ţeghea tunului până s-o înroşit ţeghea. Am stâns-o cu rum, că n-aveam apă. Tri companii o mâncat din lebeniţă şî din coajă ne-am făcut o luntre cu care am trecut Volga timp de trizăci şi tri de zîle şi încă o zi. La malul de dincolo era santinela rusă care ne-o oprit cu parola: «Iupsaina !». Io i-am răspuns: «Kracîz !». Santinela m-o fost cunoscut ş-o strâgat: «Tu eşti, Liţă ?». I-am zîs: «Io-s, Saşa !». M-o prins în braţă şî m-o pupat pe-un obraz, pe celălalt şi pe gură. I-am povestit de pe când eram cioban în Merghindeal, unde-am fost cumpărat un purcel aşa de zăporât şî prăpădit de stăte’ cu toate patru chicioarele pe-un criţar. Da’ până-n toamnă s-o făcut de tri metăr marja. Ave o slănină de-şi făcea cloţanii cuib în ea. Când îmi făcem păpăradă, tăiam slănină din porc şi până a doua zi creştea la loc. Apoi Saşa m-o rugat să cânt ceva cu fluierul. După câteva minute s-o fost adunat mii de ruşi şi plângeau ascultându-mă, da’ nu mă auzeau toţi. Aşa că o pus o masă, apoi încă una, până o pus vo 20 de mese una peste alta ca să mă vază şi să mă auză toţi. De pe ultima vedeam oamenii ca purecii de mici!“.
(va urma)
De-ale epigramiştilor
La Mediaş…
... se întreabă tot poporul:
De bistrouri ducem dorul ?
Totuşi s-a ivit Tim-Tiom.
Iar acuma, om cu om,
Se botează doar cu rom !
(M.T.D.)
Bistroul medieval din Mediaş
Încă de la Ştefan Vodă
Medievalul e la modă.
Iar la Mediaş e mai nou
Şi sub formă de bistrou
La Tio-Tom, precum vezi bine
Poa’ să vină orişicine:
Ceri aripi de pui cu pene ?
Medievalul porc cu ceapă ?
Le primeşti, iubite nene,
Fierte toate doar cu... apă !
(M.T.D.)
Casa Piariştilor a devenit… Montessori
Dispărut-au Piariştii
Apărut-a Montessore
Şi se-ntreabă toţi turiştii:
Unde-i placa professore ?
(M.T.D.)
Rubrica „Răutăţi” (Gratuite pentru cei care se simt vizaţi)
Nu-i spuneţi mamei mele că sunt director de bancă. Are o părere mai bună despre mine: mă crede pianist la spectacolul „Bunny Party“ de la clubul „Oscar“, din Mediaş. (M. T. D.)
