Ion Teodor, maestrul fotografiilor. Amintiri la minut

„Astăzi, oricine poate fi fotograf. Când am început eu, treaba asta era o meserie. Mai mult decât atât, era o adevărată artă. Dincolo de a apăsa pe un buton, stăteau multe alte procedee până la obţinerea fotografiei propriu-zise“, povesteşte octogenarul Ion Teodor, al cărui studio foto din centrul Mediaşului funcţionează neîntrerupt de şase decenii. Prin obiectivul său au trecut multe generaţii de clienţi. Fiecăruia, artistul i-a împrumutat o fărâmă de nemurire.

Autor: Milu OLTEAN

Dintotdeauna a fost îndrăgostit de arta fotografică şi de maşini, iar cele două mari pasiuni ale vieţii i-au scos din buzunare bani pe care alţii i-ar fi folosit ca să-şi clădească palate. Când pasiunea e mare, niciun sacrificiu nu e prea greu de făcut, aşa a gândit întotdeauna. La cei 85 de ani ai săi, Ion Teodor are încă destulă poftă de viaţă şi chef de depănat amintiri şi întâmplări parcă desprinse dintr-un film, despre medieşenii de altădată, despre studioul său foto care recent a împlinit 60 de ani, despre faptul că este primul fotograf care a făcut la Mediaş fotografii color, despre prima sa motocicletă, despre primul său autoturism Moskvici şi despre câte şi mai câte.

Lupta pentru lumină

“Astăzi, oricine poate fi fotograf. Când am început eu să învăţ să fac fotografii, treaba asta era o meserie, mai mult decât atât, era o adevărată artă”, îşi începe povestea octogenarul, care de loc se trage din Focşani. Acolo a deprins tainele fotografiei, obişnuind ca după orele de şcoală să-şi ajute fratele, care lucra într-un studio foto din oraş. Iar fotografia în anii ’40 nu semăna deloc cu ceea ce înseamnă astăzi, având în vedere că tehnica vremii presupunea îndemânare, atenţie, perspicacitate şi mult lucru manual. Departe de zorii erei digitale, fotografia era o adevărată artă, care nu se revela decât celor cu adevărat merituoşi. “Dacă nu-ţi plăcea, n-aveai nicio şansă să înveţi. Mai era apoi lupta pentru lumină, unghiul perfect, erau luptele pe care învăţai în timp să le câştigi. Toate procedurile se făceau manual, nu-ţi permiteai să greşeşti. Norocul meu a fost că mie mi-a plăcut meseria asta şi am căutat să învăţ cât mai mult din tainele ei, pentru că dincolo de a apăsa pe un buton, stăteau multe alte procedee până la obţinerea fotografiei propriu-zise”, își aduce aminte Ion Teodor de anii săi de ucenicie într-ale fotografiei.

A ales Mediaşul

Imediat după război, s-a stabilit la Arad, acolo unde a deschis un studio foto, dar şi câteva magazine mai mici, însă vizitând Mediaşul la invitaţia unui prieten s-a gândit că i-ar plăcea să se mute aici. De la gând la faptă n-a trecut mult timp, iar în 1952 Ion Teodor îşi deschide un studio foto la Mediaș. Zâmbeşte când îşi aduce aminte că în acea vreme în centru era nu mai puţin de alte cinci studiouri, dar intrarea sa pe piaţă n-a fost deloc una nebăgată în seamă. “Mediaşul era un oraş cu potenţial, era un oraş cu industrie, era în dezvoltare, dar n-a fost deloc uşor să-mi găsesc un spaţiu de închiriat în zona centrală. Până la urmă l-am găsit şi am deschis studioul. Mai erau şi altele, dar nu m-am temut de concurenţă. Când am deschis am făcut o vitrină tare frumoasă, iar noutatea mea au fost fotografiile color. Nu se lucra aşa ceva, eu lucram fotografii color făcute manual, colorate cu anumite tuşuri, aşa am atras atenţia. Oricum, m-am înţeles bine cu ceilalţi colegi din breaslă. Era mult de lucru pentru toată lumea”, ne-a povestit fotograful. 

“Photoshop” acum 60 de ani

În acea perioadă, atelierul unui fotograf profesionist includea aparatul de salon, care lucra numai cu clişee de sticlă, devenite mai apoi clişee de plastic şi înlocuite, ulterior, cu mai recentele filme foto. Fotografiile obţinute erau alb-negru, iar dibăcia fotografului intra în rol pentru a da claritate detaliilor sau pentru a face pozele color. “Fotografiile erau alb-negru şi foloseam tuşuri speciale pentru a face fotografiile color. Practic, le coloram imitând culorile naturale. Aici era o adevărată artă, pentru că orice culoare greşită strica efectul fotografiei. O altă tehnică folosită în branşă, în acea perioadă, era cea a retuşării pozelor. Adică, la transpunerea pe hârtie a fotografiilor, din cauză că se aplicau procedee de mărire, acestea ieşeau cu anumite impurităţi. Acestea trebuiau eliminate, corectate, astfel încât imaginea să aibă aspect natural. Era o adevărată artă cea a rectificării, cei care stăpâneau acea tehnică erau adevăraţi meseriaşi”, dezvăluie pionierul fotografiei medieșene.

De la privat la stat şi înapoi

Studioul foto a funcţionat bine până prin anii ’56-’57, atunci când patronii afacerilor mici au fost băgaţi în branşa meseriaşilor şi angajaţi la stat. Intrat în Cooperativă, Teodor a fost numit şef al fostului său studio și şi-a văzut mai departe de meserie alături de ceilalţi fotografi profesionişti din oraş. Privind înapoi, perioada petrecută în Cooperativă a fost o porcărie, din care s-a desprins prin anii ’70, atunci când a devenit din nou întreprinzător particular şi a deschis  un alt studio. “Au fost nişte discuţii, mie nu mi-a convenit ceva şi am renunţat la Cooperativă. Mi-am luat autorizaţie şi am deschis singur un nou studio. Sunt destule întâmplări şi cu acesta, pentru că, ce credeţi, te lăsau în pace? Controale, Fisc, chitanţe, ilicit, te luau la purecat… Oricum, am trecut prin toate, la un moment dat mi-au şi închis studioul, dar n-a ieşit aşa cum au vrut ei. Am investit bani serioşi, am fost primul fotograf care a adus şi care a lucrat cu filme color la Mediaş şi înainte de Revoluţie, dar mai ales în anii de după, am băgat bani serioşi în aparatură în această afacere. Am mers mai departe şi uite că afacerea pe care am început-o a împlinit 60 de ani la Mediaş”, se mândrește Ion Teodor.

Dacă e duminică, e foto

În urmă cu câteva decenii, fotografiile erau la mare preţ, fiecare fiind dornic să imortalizeze anumite momente speciale din viaţă, care aveau mai apoi să fie atent rostuite în albume. Clienţii erau o prezenţă constantă, spre deosebire de astăzi, când apoape oricine îşi permite un aparat digital, care poate surprinde instantanee oriunde şi oricând. Dacă astăzi, marea majoritate a magazinelor din oraş sunt închise duminica, altfel era treaba acum patru-cinci decenii. “În acei ani, duminica, centrul era ca un bulevard din marile oraşe, o mulţime de oameni erau la plimbare şi mulţi dintre ei veneau să-şi facă fotografii. Erau militari, erau părinţi alături de copii, erau tot felul de oameni, tineri, vârstnici, studioul era plin în permanenţă, aşa era şi la ceilalţi colegi. Acum mai sunt două studiouri în Mediaş, iar lucrurile nu sunt deloc strălucite. Sunt alte timpuri, tehnica a schimbat totul”, amintește, nostalgic, maestrul.

Fotograf de conjunctură pentru Miliţie

Pe lângă fotografie, Teodor a fost dintotdeauna pasionat şi de maşini, iar acum se amuză de amintirile din tinereţe, când a făcut pe şoferul şi pe fotograful pentru miliţieni, care nu aveau nici aparat de fotografiat şi nici maşini performante. “Eu în ’52 aveam deja motocicletă, un MZ cu ataş, am avut în total vreo șapte-opt mai apoi. În ’54 mi-am luat şi un Opel Kadett. Vă puteţi închipui că în Mediaş la acea vreme erau în total nouă maşini, din care una era a Miliţiei? În ’59 mi-am luat un Moskvic, nou-nouţ, miliţienii aveau un hârb. Veneau să mă roage să mergem la diferite evenimente pe care le aveau să fotografiez. Am fost băiat bun, mergeam cu maşina mea. Am fotografiat tot felul de chestii, accidente, spânzuraţi, alte grozăvii. Mai apoi, primul fotograf miliţian din Mediaş a fost instruit de mine, i-am şi montat un aparat pentru a fotografia amprentele. Era sergent major, mai apoi a ajuns colonel în Regiunea Braşov, asta şi pentru că ştia să facă lucruri pe care l-am învăţat şi pe care alţii nu le puteau face”, povestește cu mândrie Teodor.

Ion TEODOR | fotograf: “Eu m-am pensionat de-o vreme, dar vin cu drag la studio, ori de câte ori am vreme. Sunt bucuros şi mândru că am predat ştafeta, iar nepotul meu, Vlad, duce mai departe tradiţia fotografiei, fiind în acelaşi timp şi un pasionat de automobile.”

Fotografii cu Mediaşul inundat

Una din amintirile octogenarului, legate de fotografie, sunt din 1970, de la urgia de ape revărsate peste Mediaş. Cu aparatul foto în mână, s-a uit pe toate dealurile din jurul Mediaşului şi a imortalizat revărsarea de ape. “Ar trebui să mai am acele poze pe undeva, ştiu că am mers pe toate înălţimile din jur şi am fotografiat oraşul sub ape. Era un peisaj incredibil. După inundaţii am făcut un panou mare în vitrina studioului, unde am expus pozele, ştiu că veneau oamenii, se opreau şi se uitau, unii îşi vedeau casele, alţii recunoşteau locuri”, ne-a povestit Teodor.