Teodor Beleanu este primul medieşean acceptat în Mensa, o organizaţie care reuneşte cei mai inteligenţi oameni din lume. 98 din 100 de pământeni nu sunt capabili să rezolve testul Mensa.
Autor: Milu OLTEAN
Sunt genii printre noi. Se bărbieresc dimineaţa, merg la serviciu, fac cumpărături, plătesc taxe, spun „da” la Starea Civilă, îşi petrec concediile în Bulgaria. Arată ca nişte oameni obişnuiţi. Dar când vine vorba de materie cenuşie, nu-i întrece nimeni. Din 1946, organizaţia Mensa adună în rândurile sale oameni cu un coeficient de inteligenţă superior. Statisticile spun că doar 2% din populaţia globului poate să rezolve testele de inteligență folosite de organizație, iar cei mai buni dintre cei buni devin membri. Grupurile naționale se află sub autoritatea formală a Mensa International, iar filiala din România are acum aproximativ 300 de membri. Din primăvară, unul dintre ei este Teodor Beleanu, un medieşean de 34 de ani.
Un grup select
Inteligenţa este facultatea de a descoperi proprietățile obiectelor și fenomenelor înconjurătoare, cât și a relațiilor dintre acestea, dublată de posibilitatea de a rezolva probleme noi. Dincolo de definiţie, în lumea psihologilor s-a născut controversa: „Ne naştem inteligenţi, sau devenim inteligenţi?”. Încă se caută un răspuns. Spre exemplu, dacă nişte oameni care n-au avut pescuit niciodată sunt duşi pe malul lacului, cei mai inteligenţi dintre ei vor pricepe cel mai repede cum stă treaba cu băţul, firul, cârligele şi pluta şi se vor descurca cel mai repede în situaţia inedită. Este un exemplu banal, având în vedere că pentru a fi acceptat în Mensa, trebuie să treci un test de inteligenţă complex, într-un timp foarte scurt. La nivel mondial, Mensa are circa 100.000 de membri, iar în România a trecut de puţin timp pragul de 300. De câteva luni de zile, din cercul acesta restrâns face parte şi medieşeanul Teodor Beleanu.
Pentru prieteni, n-are nevoie de diplome
Auzise de Mensa de vreo patru ani şi a vrut să ajungă la o testare pentru a-şi demonstra că oamenii care i-au zis că e deştept nu se înşeală. Anul acesta, în 15 mai, s-a dus la Bucureşti şi a dat testul. Examinarea constă într-un şir de matrici progresive, un set de 45 de itemi vizuali, întrebări fără legătură cu nivelul de cultură al subiectului. În 20 de minute, trebuie să răspunzi la cât mai multe probleme. „Rezultatul l-am primit după vreo două săptămâni. Am fost anunţat că sunt eligibil. Am decis că vreau să intru în Mensa şi am iniţiat procedurile de intrare, am plătit cotizaţia anuală”, spune medieşeanul. Deja a cunoscut alţi doi sibieni care sunt membri Mensa. Încă nu ştie exact ce presupune statutul de membru şi dacă o să-i aducă anumite beneficii, dar arde de nerăbdare să afle. „Eu încă aştept să văd exact care e treaba. Sunt membru de trei luni, am cunoscut deja doi mensani din Sibiu, sper să cunosc şi alţii. Chiar dacă sunt mai deştept, asta nu înseamnă că uneori nu sunt mai naiv decât alţii. Sunt un om obişnuit, am o viaţă normală. Cei care mă cunosc ştiu ce fel de om sunt. Pentru prieteni nu am nevoie de nicio diplomă de recunoaştere, mă cunosc şi mă acceptă aşa cum sunt”, este de părere Beleanu.
Copilărie în Gura Câmpului
Doru - cum îl ştiu prietenii - s-a născut la Mediaş, a fost elev la şcoala generală nr. 7 şi mai apoi la Şcoala Naţională de Gaz. Un copil căruia îi plăcea mai mult să citească decât să se joace şi pentru care coroniţa cu premiu la sfârşit de an şcolar era o formalitate. Le este recunoscător părinţilor pentru că l-au susţinut, dar şi doamnei învăţătoare Bancoş, care i-a descoperit potenţialul, fapt care a făcut ca în clasa a IV-a să ajungă la faza judeţeană a olimpiadei de matematică, unde a luat nota 10. „Era în ’88, iar pentru rezultatele de la olimpiadă am primit la festivitatea de premiere, de la sfârşit de an, un pachet imens de cărţi, care erau jumătate din greutatea mea. Când am ajuns acasă, am numărat valoarea cărţilor, care era 700 de lei, era o sumă fabuloasă. În acea vară ştiu că am fost şi într-o tabără de matematică, făceam 6 ore de matematică pe zi… era distractiv!”, îşi aminteşte medieşeanul.
Matematică, şah şi lectură
Printre pasiunile din adolescenţă, matematica, lectura şi şahul s-au aflat mereu pe primele locuri, iar în liceu nu s-a dat în lături de la o mulţime de năzbâtii, dar a avut întotdeauna vreme şi de carte. Deşi astăzi nu prea mai are când să se ocupe de şah sau matematică, deşi încă ţine bine minte formulele învăţate în liceu, Doru se bucură că mulţumită noilor tehnologii îşi găseşte timp de citit. „Acum şahul se joacă mult online, dar nu are farmec. Era altceva când ţineai piesa în mână. Lectura îţi antrenează memoria, deschide orizontul. Mai nou, am noroc cu un telefon performant, am citit mult în ultimele luni. Trăiască telefonul cu ecran mare, trăiască tehnica nouă”, spune el zâmbind.
Pasionat de maşinile de calcul
A urmat mai apoi Facultatea de Inginerie de la Sibiu, secţia calculatoare, şi deja din facultate avea diverse job-uri. Pasionat de calculatoare, Doru şi-a croit drum în domeniu. „Pentru mine, calculatoarele sunt un mod de viaţă, aşa am ajuns să-mi câştig pâinea. M-am dus la calculatoare pentru că îmi plăceau şi doream să le aprofundez. Cred că mi-a ieşit. Ştiinţa IT e vastă şi nimeni nu poate excela în toate domeniile. În facultate fiecare a mers pe drumul lui - unii programatori, alţii hardişti, alţii specialişti pe Linux, eu am ales grafica şi DTP-ul”, ne-a povestit Beleanu.
Omul din spatele Monitorului
De un deceniu, Doru a făcut tehnoredactare computerizată pentru multe publicaţii sibiene. Una dintre acestea este săptămânalul Monitorul de Mediaş. Creativitatea sa, talentul şi atenţia pentru detalii l-au consacrat în domeniu. „Grafica computerizată mi-a plăcut. Am rămas pe acest domeniu şi m-am specializat. Am fost cooptat în multe proiecte, am cunoscut mulţi oameni, am acumulat multă experienţă. În primul rând, mai ales când faci creaţie, când faci layout, e important să-ţi placă. Unii trântesc o poză şi un text şi gata treaba. Fiecare are propriile lui opinii, dar în viziunea mea, un DTP complet înseamnă să vizualizezi ceea ce vrei să faci, să foloseşti anumite caractere, să faci să se vadă munca ta”, este de părere Teodor Beleanu.
Rock’n’roll
Una din pasiunile sale este şi muzica rock. Muzica e deja parte din el, aşa că e o obişnuinţă să lucreze având căştile pe urechi, indiferent dacă ascultă Metallica, Phoenix sau Samael. „Când lucrez, muzica merge mereu în fundal. Mă ajută să mă concentrez pe ce fac, sunt mai rapid. Rock-ul e prima iubire, dar ascult cu plăcere şi Paraziţii, Yanni, rock gothic, Mike Oldfield… În funcţie de anumite stări, pun anumită muzică”, se destăinuie „calculatoristul” din Mensa.
Te crezi deştept?
Primul român care a aderat la organizaţia internaţională a fost Daniel Şerbănică, în anii '80. Mensa România s-a înfiinţat în 1991, chiar de către Şerbănică şi soţia acestuia, iar până în 1995 organizaţia ajunsese la circa 200 de membri. Au urmat ani de declin, din cauza exodului de minţi laminate. Din 2009, testările au fost reluate într-un ritm susţinut, iar în acest an numărul membrilor din România a trecut de 280. În judeţul Sibiu sunt doar patru, dar ar putea fi mai mulţi în curând. La prima testare organizată în Sibiu, sâmbătă dimineaţă, au luat parte peste 50 de tineri, care aşteaptă cu nerăbdare rezultatele.
Facilităţi pentru membri
Mensa este o organizaţie în care cei cu un IQ ridicat îşi pot urmări interesele comune cu ajutorul a ceea ce ei numesc Special Interest Group (grup special de interese). În acest sens, cu regularitate sunt organizate evenimente legate de diversele domenii de interes, se organizează petreceri, întâlniri periodice şi călătorii, organizaţia oferindu-le membrilor ei acces la serviciul de călătorie SIGHT, prin care „mensanii” sunt puşi faţă în faţă cu alţi colegi din preajma locului de destinaţie şi pot beneficia de găzduire gratuită şi tururi ale oraşelor. Nu este de neglijat şi faptul că îşi pot găsi resurse pentru propriile proiecte sau pentru proiecte externe în cadrul organizaţiei.
Teodor BELEANU | membru Mensa: „Chiar dacă sunt mai deştept, asta nu înseamnă că uneori nu sunt mai naiv decât alţii. Sunt un om obişnuit, am o viaţă normală. Pentru prieteni nu am nevoie de nicio diplomă de recunoaştere, mă cunosc şi mă acceptă aşa cum sunt.”
