Iată, prin rânduiala Bunului Dumnezeu, ne aflăm în preajma celei de a VIII-a Duminici după Rusalii, numită şi a Înmulţirii pâinilor.
Autor: Î. P. S. dr. Laurenţiu STREZA,
Mitropolitul Ardealului
Îmi place să-mi reamintesc, de fiecare dată când Dumnezeu ne rânduie câte o mare bucurie, de un lucru care e mai presus de orice şi care constituie pentru noi un criteriu de echilibru, şi anume că nimic nu este întâmplător în lumea aceasta, de la cele mai mărunte lucruri, până la cele mai frumoase şi mai încântătoare. Şi aduc ca mărturie un cuvânt scripturistic: „Mântuitorul le spune ucenicilor: Nici un fir de păr din capul vostru nu se va ridica fără voia lui Dumnezeu“.
O zi de binefaceri
Evanghelia acestei duminici ne spune că Domnul, ieşind, „a văzut mulţime mare şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor“. Altfel spus, mulţi dintre oamenii vremii de atunci s-au apropiat de Domnul, aducând cu ei bolnavii lor, pe aceia care întotdeauna Îl întâmpinau cu credinţă pe Dumnezeu, ca pe ultima lor scăpare.
Însă minunile acestor tămăduiri, de acum, au o amploare mult mai mare, pentru că, ne spune Sf. Scriptură, Hristos vindecă pe toţi bolnavii lor, făcându-se seară. Iar când seara a venit peste ţinutul acela, ucenicii au venit la El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut. Deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere de mâncare...“
Sătui cu Cuvântul
Vremea târzie şi locul pustiu îi face pe ucenici să adreseze aceste cuvinte Mântuitorului. Nu mulţimea Îi cere lui Hristos să îi dea de mâncare. Dovadă că oamenii aceştia se săturaseră ascultându-L pe Mântuitorul. Cuvântul, Pâinea Vieţii era cu ei şi, fără îndoială, foamea aceasta fizică fusese un pic alungată, tocmai prin săturarea cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Minune dumnezeiască
Domnul însă le răspunde ucenicilor: „N-au trebuinţă să se ducă. Daţi-le voi să mănânce“. Ne surprinde acest răspuns al Mântuitorului, cum îi surprinde şi pe ucenici. De unde să le dea ei să mănânce la atâtea mii de oameni? Intervenţia lor este însă de bun augur, pentru că-I îngăduie Domnului să Se arate încă o dată în toată slava Sa. Domnul ia cele cinci pâini şi cei doi peşti - pe care îi cere ucenicilor - şi, ridicând ochii spre cer, binecuvântează, dă ucenicilor pâinile, iar aceştia, mulţimii.
Ipostază minunată
E extraordinară această ipostază, a lui Hristos binecuvântând pâinea, frângând-o şi dând-o mulţimii! Evanghelia de la Marcu face o descriere foarte frumoasă şi amănunţită asupra acestei minuni. El vorbeşte de cete, cete, care şedeau pe iarbă, ascultându-L pe Hristos. Aşa se întâmplă şi astăzi. Hristos Se frânge pe Sine, în Sf. Biserică, în cadrul dumnezeieştii Liturghii, dându-Se în mâinile ucenicilor Săi, iar aceştia împărtăşind cu Trupul şi cu Sângele Său credincioşii.
Cuvântul Domnului ne hrăneşte
Minunea aceasta se repetă la fiecare Sf. Liturghie şi cu fiecare moment greu prin care trecem în viaţă, când Hristos vine să ne dăruiască pâinea bucuriei, pentru noi şi pentru mântuirea noastră.
Dar minunea este şi mai mare, pentru că - ne spune Sf. Evanghelie - „au mâncat toţi şi s-au săturat“. Dacă minunea înmulţirii pâinilor e mare, aceea a săturării oamenilor cu acele puţine pâini şi peşti e şi mai mare! Şi, mai mult decât atât, mai şi rămân douăsprezece coşuri de pâine!
Ce face însă Mântuitorul după această minune? „Şi, îndată, Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor“.
Deci Domnul mai rămâne o vreme cu oamenii adunaţi să Îl cunoască, să asculte de Cuvântul Său. Iar ucenicii trec pe partea cealaltă, ca să înveţe din pilda Mântuitorului ce au de făcut apoi, peste veacuri. Să înveţe că trebuie, de acum, ca şi ei „să dea să mănânce“ mulţimilor flămânde de Hristos.
Taina se arată
Ceea ce mai trebuie să reţinem din această Evanghelie este faptul că Se descoperă mereu prin lucrările Sale. Şi acum Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu din Scriptură, din Sf. Tradiţie, dar numai lucrările Lui: bunătatea, milostenia, atotputernicia. Toate aceste însuşiri, pe care noi I le dăm, El le are în mod deplin. Noi nu le putem însă cuprinde. De aceea le împărţim. Tot ceea ce am vrea noi să avem, Dumnezeu are în mod desăvârşit.
Astăzi, Hristos vine să ne dăruiască Pâinea Vieţii şi viaţa fără de moarte. Şi ni le dăruieşte pe acestea din belşug, ca un Dumnezeu! Rămâne numai ca şi noi să vrem să intrăm în acest ospăţ ceresc, în care Dumnezeu ni Se face Trup şi Sânge, Pâine şi peşte, mântuire şi izbăvire veşnică de păcat.
