marți, 24 septembrie 2013

Publicat la 9/24/2013 09:39:00 a.m. de Redacţie

Artă la subsol! Emil Mureşan, "omul-păianjen", inovează şi la 83 de ani | FOTO


Creaţiile medieşeanului supranumit „omul pânzelor de păianjen“ se pot vedea chiar în inima burgului, în galeria „Natură şi fantezie“. În şase luni de la deschidere, galeria de artă amenajată în locul unei foste pivniţe a atras peste 200 de curioşi.


Emil Mureşan
Monitorul de Mediaş: D-le Emil Mureşan, cum a fost această perioadă pentru dumneavoastră?
Emil Mureşan: Cred că a fost o perioadă de succes, iar aici mă refer în primul rând la turiştii care au vizitat această expoziţie, au fost peste 200 de persoane, din care jumătate au fost din străinătate. Lucrările sunt originale, unicate ce nu s-au mai văzut în alte expoziţii. Am pus lucrări şi mai vechi şi mai noi, de la tablourile din pânză de păianjen şi până la sculpturi realizate din rădăcini de copaci, sculpturi din caolină sau pietre de râu. Am şi lucrări foarte noi, dar şi unele realizate acum 50 de ani. 
Monitorul de Mediaş: Aveţi 83 de ani. De unde atâta energie să vă implicaţi în proiecte noi?
Emil Mureşan: Îmi place să cred că în artă nu există vârstă. Eşti tot timpul ocupat, eşti tot timpul gata să te apuci de ceva nou, eşti preocupat să faci cât mai multe lucruri. Dacă vezi că munca ta e apreciată, iar lucrurile pe care le faci au succes şi sunt interesante pentru public, sigur ai şi energie să lucrezi. Faptul că eşti activ te ţine în viaţă şi îţi sporeşte energia.
Monitorul de Mediaş: Vă împărţiţi viaţa între casă, atelier şi acest spaţiu expoziţional. Mai aveţi timp să lucraţi, să vă gândiţi la proiecte noi, să plecaţi la „vânătoare“ de pânză de păianjen?
Emil Mureşan: Să ştiţi că timp pentru lucrări aş avea, programul la galerie este de două ore, dar am o altă problemă. Materia primă pe care o folosesc trebuie căutată şi adusă de la ţară, trebuie căutată în case vechi, în şuri, în pivniţe, poduri sau grajduri şi aici e nevoie de timp şi de umblătură. Faptul că trebuie să-mi caut materie primă în spaţii nu prea la îndemână mă împiedică să lucrez mai mult, să fac mai multe lucrări noi. Anul acesta, de fapt, n-am făcut decât şase lucrări noi, pentru că n-am avut materie primă. Timpul meu este scurt, dar pot să mă împart în aşa fel încât să am timp şi de lucrurile mele, de artă. Bineînţeles că trebuie să te ocupi şi de casă, de familie, de grădină, iar toate acestea aş putea spune că mă împiedică de multe ori să mă ocup exclusiv de artă. Eu nu m-am considerat un profesionist în artă, eu sunt un autodidact şi un amator, iar tot ce am făcut am făcut cu drag şi în timpul meu liber.


Monitorul de Mediaş: Toamna e un anotimp de numărat bobocii sau de copt planuri. Din punct de vedere artistic, ce mai pregăteşte Emil Mureşan? 
Emil Mureşan: Îmi doresc tare mult ca în perioada următoare să realizez o serie de lucrări din pânză de păianjen pe sticlă. E ceva nou, mă gândesc la lucrări de dimensiuni mai mari, undeva la 1-1,5 metri, poate şi altele mai mici. Vreau ca primele lucrări realizate pe sticlă să fie expuse aici, în galerie, ca o noutate absolută. Deocamdată studiez, îmi fac schiţe şi sper ca în această iarnă să le şi realizez, asta dacă voi reuşi să-mi procur în această toamnă destulă materie primă. Lucrările nu vor mai fi expuse pe pereţi, ci pe nişte suporţi, pentru a putea fi văzute din mai multe perspective, din faţă şi din spate. Cred că or să fie nişte lucrări care vor impresiona. Nu mă gândesc să le fac pentru vânzare, vreau să le fac pentru galerie. Sunt în faza în care experimentez, dar am încredere că voi reuşi. Uneori am nopţi albe când mă gândesc cum să aşez pânza, cum să pun sticlele în picioare, cum să obţin efecte interesante.


Monitorul de Mediaş: Spuneaţi că turiştii străini au fost impresionaţi de ceea ce au văzut în galerie, dar medieşenii cum au privit aceste lucrări expuse aici?
Emil Mureşan: Am două caiete de impresii: unul pentru străini şi altul pentru români, acesta din urmă deschis odată cu această galerie. Dacă e să fac o comparaţie, cred că sunt mai mulţi cei din afara Mediaşului care au trecut pragul galeriei. Au fost şi turişti din Bucureşti, Galaţi, Constanţa, Prahova, Braşov şi din multe alte oraşe din ţară, dar şi mulţi turişti din străinătate. Toţi au fost impresionaţi. Am colaborări cu agenţi de turism, iar marea majoritate a turiştilor care ajung la Mediaş împreună cu aceştia ajung şi la galerie. Mulţi dintre turişti sunt oameni culţi, care au văzut lucrări celebre în toată Europa, dar care îmi spun că se bucură să vadă şi lucrările mele, impresionaţi că cineva s-a gândit să aducă natura într-o expoziţie, prin lucrări din piatră, rădăcini de copac sau pânză de păianjen.


Monitorul de Mediaş: V-aţi pricopsit cu numele de „omul pânzelor de păianjen“. Cum vă împăcaţi cu această titulatură?
Emil Mureşan: Presa mi-a dat acest nume. Poate că nu e chiar cel mai potrivit, dar faptul că am fost prima persoană din lume care a folosit această materie primă inedită mi-a adus acest nume. Am ajuns „omul păianjen“ pentru că nimeni nu s-a ocupat cu pânza de păianjen. Şi pentru mine a fost o întâmplare, n-am vrut să ies în evidenţă ca artist. Părerea mea e că a deveni artist e un lucru deosebit, nu cred că dacă ai pregătire în domeniul culturii eşti automat artist. Dacă faci ceva deosebit e de multe ori o întâmplare, de multe ori te lupţi ani la rând să faci ceva deosebit şi nu reuşeşti.


Monitorul de Mediaş Vorbind de lucruri deosebite, această galerie era acum un spaţiu fără utilitate, o veche pivniţă. Este un câştig pentru Mediaş?
Emil Mureşan: Fără îndoială că e un câştig. Pe de o parte, aici au ajuns turişti din toate colţurile lumii, de la Brazilia la Japonia. Toţi au rămas cu impresii deosebite. Dincolo de aprecierea de care s-au bucurat lucrările mele, mulţi turişti au apreciat şi frumuseţea acestui spaţiu din centrul medieval. Am insistat mult pentru acest spaţiu şi mă bucur că prin decizia municipalităţii a devenit o galerie de artă. Mă gândesc că, totuşi, intrarea se face oarecum din spate, iar acest spaţiu avea cândva acces chiar din piaţă, din faţă. Intrarea veche trebuie doar refăcută cu nişte scări din lemn, iar accesul s-ar putea face din faţă. Această galerie face cinste oraşului, iar din acest aspect avem de câştigat cu toţii. Dacă acest spaţiu a stârnit interes, înseamnă că transformarea lui şi-a atins scopul. 

A consemnat Milu OLTEAN

    Trimite prin e-mail